Autoritățile vasluiene sesizează DIICOT în cazul celor doi copii de 13 şi 11 ani care au fugit de acasă și au stat ascunși prin pădure aproape o săptămână. Minorii nu au mai suportat coșmarul pe care îl trăiau în fiecare zi și au fugit. Ei erau folosiţi ca sclavi la stâna unui localnic, iar părinții lor erau de acord. Baietii erau plecati de cateva zile de acasa, iar parintii, total dezinteresati, nu i-au cautat si nici nu au anuntat autoritatile. Abia vineri dimineata, proprietarul stanei a mers la postul de politie si a cerut ajutor pentru cei doi fugari. Au fost gasiti in cursul serii, pe un deal, in apropierea stanei. Teferi, dar speriati, murdari, cu priviri haituite si aproape salbaticiti de viata departe de civilizatie, in grajdul fermei, Ionut si Neculai si-au petrecut noaptea intr-un centru de primire in regim de urgenta. Au facut baie si au dormit intr-un pat curat. Parintii au de data cum explicatii, iar la finalul anchetei vor afla daca baietii se vor intoarce sau nu la ei. 

“Au plecat de bine, ca nu le place branza, ei vor salam si pateu !”

Zeci de politisti, jandarmi, pompieri, dar si localnici s-au mobilizat si au pornit pe urmele fugarilor.  Au mers la locuinta bunicii, in satul vecin, acolo unde parintii, ambii consumatori de alcool, au crezut ca se afla baietii. Batrana nu stia nimic de ei. Un cioban le-a spus politistilor ca i-a vazut pe frati in cursul zilei, pe camp, le-a dat sa manance, dar apoi acestia au plecat. Nu stia ca sunt fugari. Mai mult decat atat, intr-una din noptile trecute, ei au cerut gazduire peste noapte la un alt localnic, dar nici acestuia nu i-au povestit ce se petrece. Pe parcursul cautarilor, tatal i-a insotit pe politisti. In stare de ebrietate, acesta sustinea ca nu are nicio vina pentru plecarea fiilor sai. A recunoscut ca ii mai punea la treburi, insa baietii nu il ascultau si nu faceau ce le spunea. « Au plecat de pe data de 2 noiembrie, seara. Cam asa. Nu stiu de ce, nu i-am certat deloc. Nu i-am lovit. Nu stiu de ce au plecat. Am crezut ca sunt la Popeni, ca au mai fost plecati acolo. S-au itnors de fiecare data. Dar acum nu stiu ce s-a intamplat. Eu nu imi reprosez nimic. Ei traiesc bine aici, au carne, branza oua. Dar lor le place pateul, salamul. Le iau si de alea. Am si bomboane in buzunar pentru ei. Sa se intoarca acasa, ca doar pe ei ii mai am si ii iubesc mult. In afara de ei, mai am sase, dar sunt si la stat, si plecati. Eu ii mai puneam sa aduca o mana de ciocane sa faca mama lor o mamaliga si ei spuneau sa ma duc eu sa aduc. Ionut, ala mai mic. Pai cum asa ?! Eu am 53 de ani si el imi vorbeste asa ?! Muncesc, ma duc cu vacile, am grija de animale. Ii cresc cum pot. Nu am baut nimic azi. Nici nu am apucat sa manac », a spus barbatul. Tot satul ştie de viaţa chinuită a celor doi fraţi, inclusiv autorităţile locale, funcţionarii primăriei. Dar nimeni nu a făcut nimic. Au lăsat niște copii fără apărare să fie transformați în sclavi, obligați să muncească de dimineața până noaptea târziu. 

Sorin SAIZU

Viorica Dăncilă și PSD au obţinut cel mai mare scor la alegerile prezidenţiale de duminică în comuna Hoceni, județul Vaslui, o comună care a beneficiat de investiții masive în ultimii ani.

Potrivit statisticilor Biroului Electoral Judeţean Vaslui, în comuna Hoceni, Viorica Dăncilă a obţinut cele mai multe voturi valabil exprimate, 776, urmată de candidatul PNL, Klaus Iohannis cu 204 voturi valabil exprimate. PSD a obținut astfel la Hoceni un scor de 68,73 la sută și PNL 18,6.

„În comuna Hoceni au fost 1.129 de voturi valabil exprimate. Vorica Dăncilă a obţinut 776”, a declarat primarul comunei Hoceni, Vasile Țabără. Acesta mai spune că rezultatul obţinut de Dăncilă era previzibil.

În județul Vaslui candidatul Klaus Iohannis a obținut 33,15 la sută din totalul voturilor exprimate, adică 48028 de voturi, urmat pe locul doi, la foarte mică distanță de candidatul PSD, Viorica Dăncilă cu 32,24 la sută (46704 voturi). Pe locul trei s-a clasat Dan Barna, iar pe locul patru s-a clasat Mircea Diaconu. 

Hoceni- o comună în plină dezvoltare

Primarul din Hoceni i-a învățat pe cetatenii din comuna să depoziteze selectiv gunoiul în locurile special amenajate, să circule cu căruțele doar pe drumurile agricole special amenajate și chiar să renunțe la celebrele garduri din spini, specifice zonei Moldovei.

Asta în timp ce administrația locală a investit în drumuri de asfalt, apă, canalizare și unități de învățământ, fie cu fonduri de la Uniunea Europeană, fie cu puținii bani din taxele și impozitele locale. Astfel, cei 3.500 de locuitori ai comunei au grădințe și școli moderne în toate cele șase sate, apa curge la robinet în gospodăriile din patru localități, iar în centrul comunei există sală de sport, teatru de vară și un teren de fotbal cu o planeitate cum nu prea se găsește nici pe marile stadioane ale echipelor din prima ligă.

În plus, tot în zona centrală, primăria a amenajat o clădire în care funcționează Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgență, dotat cu mașină de pompieri, un buldoexcavator și un utilaj cu care se fac lucrările specifice de deszăpezire pe cei 40 de kilometri de drumuri comunale și sătești. Una dintre cele mai importante investiții de când se află la conducerea primăriei este drumul comunal de zece milioane de lei, recent finalizat.

After school, cămin cultural, primărie și biserici noi

Autoritățile au început deja lucrările la un centru after school, proiect de două milioane de euro, din care mai face parte sistemul de alimentare cu apă și canalizare din localitatea Barboși și dotarea căminului cultural, ce va fi construit în următorul an, cu instrumente și costume populare pentru membrii fanfarei aflate la început de drum.

De asemenea, au fost începute lucrările și la viitorul sediul al primăriei, iar în plan este și construirea a două biserici noi, dinte care una în satul reședință. Toate realizările actualului edil din Hoceni s-au văzut și în voturile locuitorilor comunei. Procentul cu care a câștigat de patru ori alegerile din partea PSD a crescut constant și a ajuns, la scrutinul din iunie 2016, la aproape 90%, fiind printre primele trei din județ.

Duminică, 10 noiembrie 2019, Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, a oficiat, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Iosif, Sfânta Liturghie, în Parohia Ortodoxă Română „Sfântul Paisie de la Neamţ” din Liverpool, Marea Britanie.

Explicând Pilda Samarineanului milostiv, Ierarhul Hușilor a arătat că Domnul Hristos ne vorbește despre nefericire și dragoste:

„Întotdeauna, când auzim această parabolă, îmi vin în minte cuvintele rostite de cineva: „a văzut Dumnezeu că este nefericire, și văzând că este nefericire, a făcut iubirea”.

Parabola samarineanului milostiv ne vorbește despre nefericire și despre dragoste.

Ni se spune că cel căzut între tâlhari era un om oarecare. Cu alte cuvinte, un om fără biografie, fără identitate, fără casă, fără adăpost.

Era omul care avea cea mai mare nevoie de dragoste, de atenție din partea celor care au trecut indiferenți pe lângă el.

Ni se spune că omul acesta a fost atacat de tâlhari. I s-au luat hainele, rămânând gol și aproape mort.

Din întâmplare, pe calea aceasta trecea și preotul Legii Vechiului Testament, cel care se ocupa de jertfele de la templu, primea jertfele oamenilor și le ducea în fața lui Dumnezeu.

Preotul a trecut pe lângă acest om fără biografie, fără identitate, fără casă, sărac. Probabil că l-a văzut și a trecut de cealaltă parte a drumului, fără să se lase sensibilizat de faptul că cineva avea o anumită nevoie să i se acorde ajutor.

Preotul, probabil, venea de la templu și mergea, din întâmplare, pe calea aceasta. Prin urmare, nu avea niciun obstacol, probabil nici nu se grăbea, și nici nu se gândea că dacă se va atinge de cineva aproape mort, se va murdări din punct de vedere spiritual. Nimic din toate acestea.

A dat dovadă de o crasă indiferență, ignorându-l pe cel care avea o mare nevoie.

Mai apoi a trecut și un levit – leviții erau cei care se ocupau la templu de buna desfășurare a slujbelor, se ocupau cu cântarea cultică.

La fel a procedat și el, deși venea de la templu, cobora de la Ierusalim înspre Ierihon, grăbit, poate, și el și total neatent față de omul care avea nevoie de îngrijiri medicale.

Viața acelui om depindea de fărâma de atenție a cuiva care trecea pe lângă el”.

Părintele Episcop Ignatie a descris atitudinea samarineanului față de cel aflat în situație critică, insistând asupra detaliilor care arată atenția sa sinceră și grija reală față de semenul său:

„În final, trece un samarinean, un personaj dintr-un neam care nu era nici păgân, dar nici nu făcea parte din poporul ales. Evreii îi ocoleau pe samarineni și îi considerau impuri, pentru că au părăsit templul din Ierusalim și și-au făcut un templu pe muntele Garizim.

Samarineanul, care era atât de departe din punct de vedere cultural, etnic și mentalitar față de cel care era căzut pe marginea drumului, se gândește să se oprească și să-i acorde primul ajutor.

A luat, probabil, din mâncarea pe care o avea, untdelemn și vin, și le-a turnat pe rănile aceluia. Vinul și untdelemnul aveau calități terapeutice. Vinul era dezinfectant, iar uleiul de măsline era pus pe rănile unui om ca modalitate de închidere a acestora.

Samarineanul, care nu era nici măcar din același neam, găsește de cuviință să se oprească și să zăbovească asupra acestui om care avea mare nevoie.

Mai mult decât atât, el se milostivește nu într-o manieră grăbită, urgentă, ca și cum ar vrea să scape de omul care era la marginea drumului.

Îl pune pe asinul său și îl duce la o casă de oaspeți, unde are grijă de acest om, care era pe buza prăpastiei vieții sale.

La plecare îi dă gazdei doi dinari. Cu un dinar se puteau cumpăra aproximativ zece pâini. Cu alte cuvinte, acesta lasă doi dinari, suficienți pentru a-l putea găzdui și îi spune proprietarului că dacă va cheltui ceva suplimentar, atunci când se va întoarce, îi va plăti”.

Preasfinția Sa a motivat că aproapele nostru nu este cel din cercul nostru de cunoscuți sau din proximitatea noastră:

„Învățăm faptul că este atât de important să ne dăm seama că aproapele nu este niciodată cel care face parte din universul iubirii noastre.

Nu este nici prietenul, nici cei care fac parte din familia noastră.

Aproapele nostru este departele nostru. Cel cu care nu simțim că am avea vreo afinitate. Mai mult decât atât, poate și disprețuim acea persoană și o desconsiderăm, nu o băgăm în seamă și avem prejudecăți față de ea.

Evanghelia ne spune că aproapele nostru este cel pe care îl considerăm a fi cel mai departe de noi din punct de vedere spiritual, din punct de vedere al simțirii inimii noastre. Acela este aproapele nostru!

Cât de greu este să ne iubim aproapele ca pe noi înșine, așa cum ne cere Hristos!

Ne este mult mai ușor să manifestăm dragoste, sensibilitate și disponibilitate față de cineva pe care îl iubim și care ne este foarte simpatic.

Dar să-l iubești, să manifești sensibilitate, deschidere a sufletului, disponibilitate a inimii față de cineva care îți este foarte antipatic, care te disprețuiește, te jignește și să îl iubești și să îl transformi din departele tău, în aproapele inimii tale? Este foarte greu!

Acesta este mesajul central al parabolei, care este foarte frumoasă și foarte actuală”.

De asemenea Ierarhul Hușilor a arătat că în ciuda înmulțirii mijloacelor de comunicare, distanța dintre sufletele oamenilor nu s-a micșorat:

„Într-o lume în care, în ciuda faptului că noi comunicăm atât de rapid și dispunem de tehnică nu am reușit să ne apropiem sufletele unul de celălalt. Nu am reușit să suspendăm diferențele, prejudecățile și tot ceea ce poate constitui un zid, un obstacol între noi și semenul nostru.

Din păcate, formalismul, ipocrizia și neatenția față de semenul nostru sunt cele care îngenunchează demnitatea umană. Cei doi care au trecut pe alături, cu o seninătate aproape inexplicabilă pentru noi, erau formaliști. Veneau de la biserică, dar nu învățau nimic din ceea ce înseamnă să îți iubești aproapele, să ai grijă de cel care are cea mai mare nevoie de atenția ta concretă. Erau formaliști, ipocriți și farisei. Câtă nevoie avem de dragoste, în lumea de astăzi! Omul de astăzi este însetat după dragoste”.

Unul din actele de milostenie cel mai necesar este să îl primești pe celălalt în sufletul tău, să îți pese de el:

„Toți tânjim după dragoste, indiferent de poziția socială, indiferent de cât de inteligenți am fi, toți avem nevoie de dragoste.

Din păcate, noi nu reușim să dăruim dragoste nici măcar celor care ne sunt foarte apropiați, darămite celor pe care îi considerăm mult mai departe din punct de vedere spiritual.

Cât de mult contează un gest, o atitudine de atenție față de cineva care este singur, părăsit, și care nu este iubit!

Nici nu ne putem închipui cât de mult cântărește o asemenea atitudine față de un om. Noi, și când manifestăm gesturi de dragoste, le facem în grabă.

Fiecare, când întâlnim un om amărât, îi oferim un ban, dar nu stăm de vorbă cu el. Nu îl întrebăm, nu dialogăm cu sufletul lui, să ne dăm seama ce este determinant în viața lui.

Credem că, oferind un ban, am rezolvat, la nivelul conștiinței noastre, problematica milosteniei.

A fi un om bun, un om milostiv înseamnă să dăruiești cu inima ta. Să dăruiești cu aceeași ușurință, parte din inima ta, din căldura ta sufletească, de care, poate, are mult mai multă nevoie decât de un ajutor de ordin material.

Să citești nevoile celui de lângă tine!  Dragostea și mila, pe care trebuie să le manifestăm față de semenul nostru, sunt fără de frontiere”.

Cristian Sabou, românul de 28 de ani care a ucis-o, în 2013, pe Valerie Graves, în Bosham, Marea Britanie, şi-a recunoscut luni fapta şi a fost condamnat la închisoare pe viaţă.

Înainte de Crăciunul din 2013, Sabou a pătruns în casa victimei, estimată la 1,6 milioane de lire sterline, a găsit-o pe aceasta dormind în pat şi a ucis-o cu mai multe lovituri de ciocan la nivelul capului.

Românul trebuie să stea cel puţin 23 de ani în închisoare, înainte să ceară pentru prima dată eliberarea condiţionată

Conform The Telegraph, Sabou a pătruns în casa victimei cu scopul de a fura bani şi aur, fiind convins că femeia nu este acasă.

Înainte de a o ucide pe Valerie Graves, o bunică de 55 de ani, Cristian efectuase mai multe lucrări la casa respectivă, astfel aflase că victima urma să plece de Crăciun.

Mai mult, românul s-ar fi decis să acţioneze după ce ar fi primit un pont conform căruia în casa respectivă se afla un seif plin cu bani şi bijuterii.

În momentul în care a găsit-o pe Valerie în dormitor, dormind, Cristian s-a speriat şi a atacat-o, lovind-o de mai multe ori cu ciocanul la nivelul capului.

Apoi a fugit, părăsind Marea Britanie şi revenind în România.

Autorităţile britanice au avut nevoie de mai mulţi ani pentru a-l prinde pe Cristian, care s-a refugiat între timp în Dej, la circa 2.400 de kilometri distanţă de locul în care a comis crima.

Sursa amintită precizează că peste 9.000 de persoane au fost audiate în acest caz şi s-au preluat peste 3.000 de probe ADN, înainte ca asasinul să fie descoperit.

Pus în faţa dovezilor, Cristian şi-a recunoscut luni vina şi a fost condamnat la închisoare pe viaţă.

Trebuie să stea cel puţin 23 de ani în închisoare, înainte de a putea solicita eliberarea condiţionată.

Magistraţii au rămas oripilaţi pe crima comisă de român. L-au acuzat pe acesta că „a preferat să comită o crimă odioasă în loc să fugă, profitând de faptul că Valerie este adormită şi îi va fi greu să-l identifice„.

De asemenea, magistraţii au precizat că „loviturile au fost extrem de violente, victima suferind răni aproape asemănătoare cu cele pe care le capeţi când te loveşte o maşină, într-un accident de circulaţie„.

Observator.tv

Tragedie pe un câmp din Casalbordino, provincia Chieti, Italia. Un muncitor român de 53 de ani a murit pe loc, strivit de tractor, după ce s-a răsturnat cu utilajul în timp ce lucra.

Nenorocirea s-a produs în această dimineață, 11 noiembrie, la Casalbordino, potrivit ilcentro.it.

Bărbatul, ale cărui iniţiale sunt I.R, lucra la o fermă în Villalfonsina, unde locuia împreună cu familia sa.

Azi dimineaţă, în timp ce se afla pe un câmp agricol, românul de 53 de ani s-a răsturnat și a fost strivit de tractorul pe care lucra.

Român strivit de tractorul pe care lucra

La fața locului au intervenit pompierii din Vasto, dar şi carabinierii din Casalbordino. 

Din păcate, medicii de pe ambulanţă nau mai putut face nimic pentru bărbatul de 53 de ani, acesta fiind declarat decedat.

Anchetatorii italieni încearcă acum să stabilească cu exactitate cum s-a produs tragedia. 

Observator.tv