Daca n-ar mai fi stare de alerta, ar pierde afaceristii PNL care au importat milioane de masti si de termoscanere

Jurnalistul şi publicistul Ion Cristoiu analizează cauzele întârzierii deciziilor de reluare a vieţii normale în România după starea de urgenţă, ajungând la concluzia că principalele motive sunt afacerile clientelei PNL şi lipsa unui model clar pe care guvernanţii să-l imite, aşa cum au făcut şi înainte de 15 mai. Prezentăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro.

“Hotărîrea de Guvern nr. 394 prin care se instituie starea de alertă prevede la Anexa 2, articolul 1, următoarele:

„În condiţiile art. 5 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 55/2020, se stabilesc următoarele măsuri: 1. În spaţiile publice închise, spaţiile comerciale, mijloacele de transport în comun şi la locul de muncă se instituie obligativitatea purtării măştii de protecţie, în condiţiile stabilite prin ordinul comun al ministrului Sănătăţii şi ministrului Afacerilor Interne, emis în temeiul art. 13 şi art. 71 alin. (2) din Legea nr. 55/2020.”

 Hotărîrea a fost dată şi publicată în Monitorul Oficial luni, 18 mai 2020.

Ordinul prin care purtarea măştii e obligatorie în spaţiul public a fost publicat abia vineri, 22 mai 2020, seara. Deoarece pînă acum nu s-a primit nici o explicaţie în legătură cu această întîrziere, circulă pe site-uri, ca provenind din surse, fel de fel de explicaţii. Cea mai intens apelată se referă la un conflict între ministrul Sănătăţii şi premier în chestiunea excepţiilor la purtatul măştii.

Se spune că premierul nu a fost de acord cu anumite excepţii trecute în ordin. Indiferent de explicaţie, un lucru e sigur. Că într-o chestiune vitală pentru ceea ce se numeşte protecţia împotriva infectării – purtatul obligatoriu al măştii în spaţiile publice închise – prezentată de Klaus Iohannis drept condiţie a reluării vieţii (evit termenul relaxare, pentru că sugerează trecerea de la închisul în casă la mersul la discotecă şi la bar, ceea ce dă posibilitate trîmbiţelor guvernamentale din presă să anunţe zilnic Apocalipsa), se întîrzie documentul juridic menit a impune purtarea măştii.

Nu e singura bîlbă în materie de măsuri de reluare a vieţii normale. În absenţa unui Plan precis, cu toate măsurile de reducere a restricţiilor decise deja şi expuse ca urmînd să aibă loc pînă la revenirea totală la normal, nici acum proprietarii, dar şi cetăţenii posibili consumatori, nu ştiu cînd se vor deschide terasele. Despre deschiderea teraselor ştim pînă acum doar sub forma datului cu părerea din partea diferiţilor demnitari (gen dacă lucrurile merg cum trebuie în materie de reducere a numărului de infectări, atunci va fi pe 1 iunie 2020). Nu avem însă nici o decizie. Ar fi trebuit s-o avem, deoarece deschiderea teraselor are nu numai o valoare comercială. Are şi o valoare simbolică. Imaginea teraselor pline de clienţi, chiar şi dacă aceştia ar consuma doar apă plată, ar fi pentru români semnalul că viaţa a revenit la normal. Acest semnal e necesar pentru români: el ar întări optimismul necesar oricărei activităţi umane înfloritoare.

Aşa cum am scris în dese rînduri, în materie de reluare a vieţii şi de relansare a economiei, România a rămas mult în urma tuturor statelor europene. În timp ce alte state s-au înscris într-o cursă aparte, gen Cine ia măsuri de reluare a vieţii mai spectaculoase, România se tîrîie din toate punctele de vedere. Se tîrîie în materie de măsuri etapizate. Se tîrîie în materie de măsuri ferme şi categorice. De ce sînt atît de multe şovăielile e în chestiunea revenirii la normal? De ce agenda publică impusă de Guvern e la noi starea de alertă (adică măsurile restrictive) şi nu revenirea la normal (adică măsurile de eliberare)?

Una dintre cauze trebuie căutată în afacerile făcute de clientela politică a PNL sub pretextul materialului cerut de starea de urgenţă. Cum să renunţi la purtarea obligatorie a măştii cînd afacerişti legaţi fie de Cotroceni, fie de Victoria au importat milioane de măşti. Păi, dacă se renunţă la purtatul obligatoriu sau dacă se admit anumite derogări, importatorii vor rămîne cu măştile în depozit. Avem astfel şi o explicaţie a reticenţei lui Ludovic Orban în faţa excepţiilor. Chiar şi imaginea unor excepţii admise legal poate duce la micşorarea profitului întrezărit deja de clientela politică liberală.

 O altă cauză stă în năravul nostru de a imita pe alţii. În materie de restricţii totul a fost simplu. Am copiat măsura arestării la domiciliu practicată de ţări europene aflate înaintea noastră în materie de ivirea virusului. Lucrurile stau diferit în chestiunea reluării vieţii normale. Aici nu există un model unic de imitat. Pe cine să copiem? Pe nemţi? Pe francezi? Dar nu numai atît. Măsurile de reluare a vieţii normale sînt luate în Occident pe fondul suspiciunii că s-ar putea produce o revenire a valului de infectări. Deocamdată, nici o ţară occidentală, n-a revenit al restricţiile anterioare din cauza unei reveniri spectaculoase a infectărilor şi morţilor din cauza relansări economiei. România e cu ochii pe ce fac alte ţări. Numai că aceste ţări, înaintea noastră în materie de reluare a vieţii, n-au tras pînă acum nici o concluzie în privinţa revenirii Crizei. Aşa se explică tărăgănările de la noi. Şi Klaus Iohannis şi Ludovic Orban aşteaptă să vadă dacă se poate imita un model. Şi cum pînă acum în Occident întîrzie concluzia unui model de succes, noi românii, stăm şi ne uităm la alte popoare pentru că Guvernul dinadins o lălăie cu măsurile pentru a opta ce model imităm”.

NOTĂ: Acest editorial a fost preluat integral de pe cristoiublog.ro