Țara orbitoare din provincia întregii omeniri /Gabriela DOBOȘ

Poate contează cât din noi este Lună. În câte procente suntem amalgamați cu Soare. Sau cât din umbră păstrăm din eclipsa lunară ori din ocultația solară. Cam cât din plăsmuirea noastră este satelit planetar proxim și cât din noi este stea care imponderabilizează la distanță calculată (Soarele) sau radiază la distanță imensă în nemărginitul univers. Cum Luna ne guvernează interiorul, dar mai ales rațiunea, tulburată sau stăvilită de mareele interioare, ea este, fără dubiu, stăpâna emoțiilor, sentimentelor, energiilor și motivațiilor, dar și a eului lăuntric. 

Mi-am limpezit mirările când am scotocit fazele Lunii nucleului meu greu, dacă strălucirile și umbririle corpului celest ar fi avut vreun impact asupra personalității, caracterului ori comportamentului fiecăruia. Așa am aflat că dintre cei cinci, eu am cea mai multă Lună: 95% din 59 procentele vizibile de pe Pământ, adică din cât ni se arată Luna. Îi lipsesc doar cinci sutimi de lumină nocturnă convexului meu cerat ca să fiu Lună Plină într-o unduire a Lunii. Născută în primul pătrar aproape complet descrescut, aflu – printre altele, din horoscopul selenar -, că mă preocupă ezotericul și tânjesc după împlinire spirituală și chiar iluminare. 

80% Lună este jumătatea mea, care dă Luna Plină pe cea nouă. Reformatorismul i-l recunosc. Și pasiunea contrazicerilor pentru demonstrațiile sinelui le-am dibuit demult. După ce ne-am unit 95-ul cu 80-ul din cele 59 de procente vizibile în puterea nopții, am aflat că feciorilor le-am lăsat puțină Lună. Deci au porții mari de concret, pragmatism și realism. Cum ar veni, părinții au păstrat cele mai mari doze de ludic.

Întâiul născut a venit o dată cu Luna Nouă, când astrul se curba cu 1 spre 2% lumină, abia perceptibil pe bolta cerească. Taman atunci începea să crească și astfel să devină tot mai strălucitor. Conjuncția dintre Soare și Lună îi este patronată de creativitate și spiritualitate, tot în creștere, după cum mă conving din ce în ce mai des. Împlinirea lui vine din isprăvirea cu bine a misiunilor în care se simte important.

Mijlociul are 25% Lună și tot crește și el după Luna cea nouă. Aventuros și curios într-ale vieții, are aceeași menire: împlinirea misiunilor în care este valorizat. 

Desăvârșit în aceeași lună cu mijlociul, în iunie, mezinul are doar 10% Lună. Cu alte coordonate numerice – la o cifră distanță peste un deceniu de cel mare și la aceeași cifră sub deceniu față de secund -, are cam aceleași misiuni cu primii atomi fuzionați în nucleul meu greu.

Cum eu sunt făcută din mai multă Lună decât cei dragi mie, am cea mai mare reflectanță… din casă. Poate nu întâmplător, în viul nopții, visele îmi aselenizează în provincia întregii omeniri. Aș putea gândi un fel de stat nou, care revendică Luna ca propria țară orbitoare, populată mai ales de cei născuți aproape / în / imediat după Luna Plină. Ar putea fi țara în care ar coexista armonios logica și instinctul, alături de creativitate și pragmatism; țara noilor perspective; a idealismului; a punctelor culminante și noilor meniri ale viitorului. Meșterind tehnologii nebănuite acum, aș spori magnitudinea Lunii. Lumina lunară mai radiantă ar sălta procentele trăite de feciorii mei, să le dau putere mai mare mareelor lor vii și mareelor care le lungesc zilele telurice.

P. S. Nucleul greu are o cățelușă. A ajuns deja botezată: Luna. Firește!

Cum eu am cea mai multă Lună în mine, Luna mă preferă. Îmi este umbră, penumbră și antumbră ziua, dar mai ales în nopțile cu Lună Plină. Unde mai pui că Luna umblă în straie îmblănite în negru înspicat cu alb, cu spectru de reflexie care variază în funcție de fazele Lunii. Are și o semilună albă pe cap care emite propriul flux luminos. Cât e ziua telurică de lungă, Luna mă tot caută să-și lase umbra pe mine.