Scrisoarea a-III-a/ Mama Colaka către fiul său Colak! BURSA Zvonurilor

Vremurile e grele, dragul meu.

Stau la tejghea. La crâșma noastră din Gura Căscată. În așteptarea bețivilor din zonă. Fata care a lucrat aici și-a luat lumea în cap. Nici contract ,nici bani. De unde? Vin doar de pe la social. Cand iau banii de la prepelița noastra. Da, e a noastra, încă. Mă anunță de fiecare dată când dă drumul la bani ca să m-apuc de frecat mâinile.

Ai vazut?? Nemuritorul bagă bani grei, la social. Poate mai ies și eu din pacate. E singura șansă. Cum am fost prinsă cu cotizațiile, cum s-a dus totul la vale. Au început să vină creditorii. De unii nu mai știam. Uitasem. La alții nu mă așteptam să sară. Dar au sărit ca arși. Eu doar îi pârlisem.

Nu mi-am făcut contract de muncă. Mă bazez pe tine. Sper că mai ai relații. Am unul în alb. E sub tejgheaua aia putrezită. Dacă vin le spun că-s în probe. Dacă mor, nu mai contează.

M-ai supărat tare cu filmarea aia. Ți-am zis de-atâtea ori să taci când bei. E bună băutura, dar pentru cei care pot duce. M-am sacrificat, am sacrificat și pe alții cu tot cu bani lor. I-am ruinat pe unii, pentru tine. Tu, nimic. O ții pe-a ta. Mai lasă băutura. Ai văzut ce am pățit eu de la mahmureală. Am făcut accident și am ajuns la spital! Se strânge lațul. Eu nu mai pot. O luăm în Gura asta de la margine de Vaslui.

Ne-au lovit “justițiarii” ăștia în centru. Ne-au rupt. Ne mai înfruptam și noi. La bani, mă refer. Că nu eram proști să ne intoxicăm. A trimis control, poneiul ăla de la veterinară. A uitat când luptam pe metereze și ne făceam planuri cu gripa aviară. În vremurile bune ne dădea și uleiul din candelă. S-a dat cu Presidente peste noapte. Crede că-l păcălește. Nu-i va merge. E crescut de mine. Noi în rahat, el pe val. A scapat ca prin urechile acului. Pentru moment! 

Ți-a dat mașina aia. Nu știai de nimic. Nu tu cauciucuri, nu tu motorină. Ai făcut-o praf. Așa faci cu toate în jurul tău. Nu ai limită, dragul meu.

O să rămânem cu gaura de la colak.

Te las, dragul meu. A venit un client. Îl aștept de două săptămâni. E client de la social. Un bețiv. Prepelița nu m-a sunat. Probabil ne lasă și e, în curând.

Eu nu merg la “Calu Balan”, ca tine. Stau aici, pe această mârțoagă din Gura Vasluiului și învăț să număr bani mici pentru o pâine neagră.

Și când a fost bine, au “scris” alții!!!

Ti pup!