Scrisoarea a-V-a a mamei Colaka către fiul său Colak!

Dragul meu deputățel, la propriu și la figurat, fac un efort și îți răspund. Îți urez în primul rând “la mulți ani” de ziua ta, de cele 44 de pahare pe care le-ai băut singur pe 9 martie. Eșți viu?? Că de joi încolo nu te-a mai văzut nimeni până sâmbătă. Te așteptau unii, vineri, ca disperațîi , care pe stradă, care pe la porți noi și unii chiar prin crâșmă, acolo unde-ți stă mai bine. Ți se pregătiseră niște sfinți, cu nucă și miere, dar tu ai preferat gaura de la colakul nostru familial. Nu mergea, la cât de mahmur erai!

Am vrut să trec pe la tine, dar m-am temut că noră-mea o să mă dea din nou afară din casa mea și-a ta, pe care nu am acte pe numele meu. Cum a mai făcut și altădată, sarantoaca, când au început țepuiții să ne bată pe la poartă. Când i-a fost bine îmi pupa și mâna. A dat foamea în ea, de a mușcat mâna mea de mamă grijulie care a făcut și ea ce a putut ca să-și “urce” copilul acolo unde nici prepelița noastră nu va putea urca. Am făcut și bani din asta, când mi-a cerut “rețeta” ăla, de la clinică, pentru progenitura lui gonflabilă, ca și tine, bețivu” lu” mama,bețiv….I-am luat banii în euroi mulți, că au zgârciții dracului. I-am taxat, cum știu mai bine. Acum plâng pe la tot felul de uși, fraierii Vasluiului și ai comunelor arondate. Acolo unde am fost jupâneasa. Ce vremuri!

Acu’ a început și naș-tu ăla, alt zgârcit nenorocit. Ce mai vrea și ăsta? A cununat un deputat și atât? Nu e simplu cum vrea el. Nu a marcat banul atunci cum trebuie, i-a venit rândul. Își mușca din unghii la o întâlnire de taină între țepuiții noștri. Cum a crezut el că scapă așa de ușor. Ce-i mai tremura mâna când mi i-a dat, iar acum îi tremură vocea. Cine stie câte pașapoarte o fi făcut la moldoveni, de avea “lozul “ ăsta? Chiar dacă-și pune ștreangul de gât, eu îl ajut cu săpunul, că bani de funii nu mai avem.

Ne-au luat foșții până și ultimul chitantier din care ne mai hrăneam și noi, săracii de acum, țeparii de atunci. Nici bani de coafor nu am mai avut. M-am coafat frumos și am plecat pe nesimțite. Nu aveam. Am plătit după o lună, că am găsit un asistat social care și-a făcut milă de mine. Mi-a dat tot ajutorul pentru o carafă de vin contrafăcut de la Gura neagră a Vasluiului. Nu zic gaură, că se stârnește Sorinel consilierul și iar bate pe la geam când se îmbată, nenorocitul. Trecea pe la mine doar când era mut. Zicea că numai așa mă poate vedea cu ochi buni!

Calicul ăla de Vasile răspopitul nu a mai dat nici un semn. El crede că eu mă mulțumesc cu spațiile alea de Goscom, cu chiria lor, cu tot. O fi așteptând  să-i decontez ceva. Nu-i este rușine. Doar știe cum a fost pus acolo cu toate că mai erau și alții. Mai ții minte ce licitație am făcut atunci, ad-hoc, de a plecat marțafoaica aia cu buza umflată. Păcat că nu am reușit să-i marchez banu, că pleca și bătută, și….., și cu banii luați. Tălâmbarul ăsta a “sărit” mai bine la cap și a luat. Acum m-a dat uitării, mormolocul, nu mai vine cu cota. Nu rămân lucrurile așa.

Am vrut să-mi fac un pașaport ca să fug in lumea mea. Nu s-a putut și l-am ars pe cel de la pașapoarte cu câteva miuțe de euroi, până la sută. De era să mă prindă și  radarul. A fost un mizilic. N-are decât să mă caute prin instanțe. Se vor plictisi și magistrații de mine, până la urmă.

S-a mai trezit și prepelițoiul ăla din Copou, că trebuie să-i dau ceva. A înnebunit lumea asta, fiule. Am făcut împrumutul ăla, plătește prepelițoiul rata plus cota, de a innebunit soția sa prepelița. Așa ne-a fost înțelegerea. Vrea pe viață la asistați, plătește pe viață, frate. Vorba-i vorbă!

Ei nu știe teorema colacului: cu cât colakul e mai “mare”, cu atât gaura-i mai mare.  

După cum vezi, a murit puiul cu ața. Toți ne lasă de izbeliște. Din puținii bani ce ți-au mai rămas de la ziua ta cu cei 50 de invitați de samă, cumpără și tu o busolă pentru orientare în 2024.

Țara noastră Haur poartă, noi azi, cerșim din poartă-n poartă.Treci la haur ca miliarenarul de la Berezeni  sau ne mutăm la Neamț. E un loc liber. Unul din cei ca tine a fugit în Italia.

Vrei să ajungem la sapă de lemn?

Ti pup de la tejgheaua noastră putrezită, care ne dă nouă pâinea neagră cea de toate zilele, de azi incolo. Te salut de la Gloaba obosită, nu zic Calu” Bălan, că ne aude electoratul!

Mama