Procesiunea cu moaștele Sfintei Mari Mucenițe Chiriachi aduce înălțare spirituală și unitate în Eparhia Hușilor

Cu bucurie și evlavie, credincioșii din Eparhia Hușilor au participat la procesiunea anuală ce a avut loc în municipiul Huși, în cinstea Sfintei Mari Mucenițe Chiriachi. Această procesiune, care a avut loc în după-amiaza zilei de joi, după slujba Vecerniei Mari și a Litiei, reprezintă un moment de mare importanță spirituală pentru toți credincioșii.

Străzile Hușiului au fost cuprinse de o atmosferă aparte în ajunul hramului Sfintei Mari Mucenițe Chiriachi. Credincioșii au ieșit în număr mare pentru a participa la acest eveniment deosebit, în care moaștele Sfintei Mari Mucenițe Chiriachi au fost purtate în procesiune prin oraș. Procesiunea este organizată în fiecare an, aducând comunitatea împreună în jurul ocrotitoarei orașului și a întregii Episcopii.

Municipiul Huși se mândrește cu faptul că este singurul loc din țară unde se păstrează moaște ale Sfintei Mari Mucenițe Chiriachi. Aceste moaște reprezintă o comoară spirituală și o sursă de binecuvântare pentru credincioși. Mulți pelerini vin din diferite părți ale țării pentru a se închina la aceste moaște și pentru a cere ajutor și protecție.

Procesiunea a avut loc pe un traseu prestabilit, care a străbătut principalele străzi ale orașului Huși. Oamenii s-au închinat și au adus flori în semn de venerație pe parcursul procesiunii, manifestându-și astfel credința și recunoștința față de Sfânta Mare Muceniță Chiriachi.

Sfânta Mare Muceniță Chiriachi a fost o martiră creștină care a trăit în secolul al IV-lea. Ea a suferit pentru credința sa în Hristos și a fost supusă la torturi și persecuții în timpul domniei împăratului roman Dioclețian. Chiriachi a rămas neclintită în credința sa și a fost martirizată pentru aceasta.

Moaștele Sfintei Mari Mucenițe Chiriachi au ajuns în municipiul Huși în urmă cu mai multe secole și au rămas aici ca o binecuvântare pentru comunitatea locală.

„Suntem atâtea suflete, atâtea minți și inimi îndreptate înspre cea care este ocrotitoarea Episcopiei Hușilor. Îmi doresc ca, de la un an la altul, evlavia față de Sfânta Mare Muceniță Chiriachi să fie aidoma cinstirii de care se bucură Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași sau Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava.

Sunt puține catedrale episcopale care să aibă un astfel de tezaur deosebit, moaștele unui sfânt, de aceea, pentru noi, este o mare binecuvântare.

În tropar spunem că „întărirea și paza cetății Hușilor și podoaba Moldovei, te numim pe tine Chiriachi, mucenița cea preafrumoasă a lui Hristos, izvor nemăsurat al vindecărilor”.

Se cuvine să îi dăm o cinstire mai deosebită în ziua în care ea a ales să Îl mărturisească pe Hristos. Zilele sfinților sunt ca și zilele noastre de naștere sau de onomastică. Noi ne căutăm, unii pe alții, în mod deosebit, în aceste zile, să ne facem urările cuvenite.” – Părintele Episcop Ignatie al Hușilor

Totodată, Părintele Episcop Ignatie le-a mulțumit celor prezenți pentru maniera în care au ales să o cinstească pe Sfânta Mare Muceniță Chiriachi, arătând, printr-un text al Sfântului Ioan Gură de Aur, care sunt roadele întâlnirii cu sfinții:

Văzând în curtea Catedralei, preoți de la mănăstiri și parohii, călugări, călugărițe și credincioși de pe tot cuprinsul Episcopiei Hușilor, mă bucur foarte mult că Sfânta Muceniță Chiriachi pune în inima tuturor celor ce sunteți de față să veniți să o cinstiți așa cum se cuvine. 

Sunt un om păcătos, însă i-am cerut lui Dumnezeu, Sfinților Apostoli Petru și Pavel și Sfintei Mari Mucenițe Chiriachi să așeze în sufletul fiecăruia din credincioșii din județul nostru, un imbold, ca an de an, în seara de ajun și în ziua de praznic, prezența noastră să fie ca o podoabă și ca o recunoștință pentru Mucenița lui Hristos.

Sfântul Ioan Gură de Aur le spunea credincioșilor: „Cine nu se va minuna astăzi de adunarea noastră, de această priveliște duhovnicească strălucită, de dragostea voastră clocotitoare, de sufletul vostru fierbinte, de dorul vostru de nestăpânit? Aproape tot orașul s-a mutat aici. Pe slugă nu a ținut-o în oraș frica de stăpân, nici pe sărac, silnicia sărăciei, nici pe bătrân neputința vârstei, nici pe femeie, slăbiciunea firii, nici pe bogat, fumul bogăției, nici pe dregător, mândria puterii. Nu, ci dorul de mucenici a făcut să piară toate aceste piedici și greutăți și slăbiciune afirii și silnicia sărăciei și a adus aici cu un singur lanț o mulțime așa de mare.

Dorul de mucenici v-a întraripat și vă face să locuiți acum ca în cer. Arși de focul dorului de mucenici, ați călcat în picioare orice gând de desfrânare și necumpătare. După cum fiarele fug la ieșirea soarelui și se cufundă în vizuina lor, tot așa se afundă și gândurile noastre cele cu păcat la ivirea luminii mucenicilor în sufletele noastre și se aprinde în noi flacăra cea strălucitoare a credinței. Dar, pentru ca să păstrăm această flacără nu numai acum, ci necontenit, adică și după ce se termină petrecerea aceasta duhovnicească, să plecăm acasă cu aceeași evlavie, lăsându-ne de patimi și de cele care ne strică sufletul.”