Un câine stă pe mormântul stăpânului său, așteptând să se trezească

Povestea lui Maia, prietena credincioasă din Satu Mare, aduce în prim-plan încă o dată legătura unică dintre om și animal. Această legătură, puternică și neclintită, pare să traverseze barierele vieții și ale morții. La fel ca și celebrul Hachiko, Maia, un membru al noblei rase Akita din Carei, a dat dovadă de un devotament neclintit față de stăpânul său, care nu s-a stins nici măcar odată cu plecarea acestuia din lumea noastră.

Această poveste emoționantă începe cu Maia, o cățelușă Akita de numai un an și câteva luni, care a fost adoptată de către fostul părinte vicar foraneu de Carei, Radu Filip. Legătura dintre cei doi a crescut în intensitate și a devenit una deosebit de strânsă. Cu toate acestea, această conexiune specială a fost întreruptă tragic odată cu dispariția neașteptată a părintelui Radu Filip, care a avut loc în data de 12 decembrie a anului trecut.

În ciuda acestei pierderi dureroase, Maia nu s-a lăsat învinsă de moartea stăpânului său. Fidelă până în adâncul inimii sale, ea a ales să rămână lângă mormântul părintelui Radu Filip, păzindu-l cu o devotament neclintit. Cu ochii plini de loialitate, ea așteaptă cu nerăbdare să-l vadă revenind.

”Părintele Radu Filip a fost foarte atașat de Maia, care la rândul său își iubea nespus de mult stăpânul. Parohia a devenit casa sa. Decesul tragic al părintelui Radu Filip a afectat-o pe Maia, care își petrece foarte mult timp culcată pe mormântul stăpânului său, așteptând parcă să revină la ea. Nimic nu o mai interesa, parcă își pierduse pofta de viață”, a declarat părintele protopopul Lucian Cociorva, noul paroh al bisericii ”Sfântul Apostol Andrei” din Carei, potrivit opiniedecarei.com.

De fapt, se pare că părintele a ales cu grijă un câine din rasa Akita, alegând deliberat această rasă, ca și cum ar fi avut o înțelegere profundă că legătura lor va fi una aparte.

”Părintele Radu Filip a ales această cățelușă de rasă Akita american. În ultima perioadă a vieții sale, mi-a spus de mai multe ori că Maia va fi Hachiko a lui, câinele care îi va fi devotat și după trecerea în eternitate. Timpul a dovedit că a avut dreptate”, a adăugat părintele Lucian Cociorva.

Prin atenția și afecțiunea oferite cu generozitate din partea celor din jur, Maia a început să-și redobândească treptat bucuria de a trăi, fără ca aceasta să însemne uitarea stăpânului său.

”Atât eu, familia mea cât și credincioșii am fost foarte îngrijorați de soarta cățelușei Maia. Fetițele mele au petrecut foarte mult timp cu ea și am observat că, încet- încet, devine interesată de ceea ce se întâmplă în jurul său. Maia s-a atașat acum de copii. În fiecare zi îi așteaptă lângă gard în timp ce aceștia merg spre casă de la Liceul Teoretic, afla în vecinătate. Însă, în momentele de liniște, vine și se așează pe mormântul fostului său stăpân, părintele Radu Filip”, povestește părintele Lucian Cociorva.