VIDEO: Cum verificăm dacă ouăle cumpărate sunt proaspete! ATENȚIE la vopseaua de ouă!

Ouăle și produse din ouă destinate consumului uman în perioada premergătoare Sărbătorilor Pascale

“În prezent, comercializarea ouălor pentru consum în România se realizează cu respectarea prevederilor Regulamentului 589/2008.În România și implicit în judetul Vaslui, situaţia este sub control deoarece industria avicolă românească a înţeles, încă din anii trecuţi, că trebuie să investească pentru a face faţă normelor europene. Pentru asigurarea trasabilităţii, ouăle trebuie sa fie marcate cu un număr distinctiv”, a declarat medicul Mihai Ponea, directorul DSVSA Vaslui. VIDEO AICI

Ouăle trebuie să fie marcate cu un număr distinctiv, cod identic cu cel al exploataţiei. Marcajul trebuie să fie lizibil şi să aibă o înălţime de cel puţin 2 mm, cifra 0, 1, 2 sau 3 – reprezintă modul în care au fost crescute şi hrănite găinile

Numărul distinctiv este compus din următoarele:

Ø 0 – producţie ecologică;

Ø 1 – sistem extensiv, oul provine de la găini crescute în aer liber, dar hrana lor nu este neapărat ecologică;

Ø 2 – la sol, ouăle provin de la găini crescute în ferme, dar în hale, la sol, hrănite cu furaje clasice;

Ø 3 – în baterii, ouăle provin de la găini crescute în baterii (cuşti îmbunătăţite)

codul de ţară (RO), judeţul şi alte trei cifre, care corespund codului exploataţiei.

Spre exemplificare, un ou poate fi marcat astfel: 0 – RO – AG – 001.

Ouăle şi produse din ouă destinate consumului uman

– producătorii şi comercianţii care valorifică ouă pentru consum uman, fermele producătoare şi centrele de ambalare ouă, trebuie să fie autorizate/înregistrate sanitar veterinar conform legislaţieisanitare veterinare în vigoare;

– transportul ouălor trebuie să se efectueze numai în mijloace auto autorizate sanitar veterinar, iar pe întreaga perioadă de depozitare şicomercializare să fie asigurate temperatura şi igiena corespunzătoare;

– ouăle trebuie să fie marcate cu codul producătorului şi să provină din centre de ambalare ouă autorizate în conformitate cu prevederile privind standardele de comercializare aplicabile ouălor;

– pentru ouăle valorificate de către micii producătorii particulari în pieţele agroalimentare şi/ sau târguri autorizate sanitar-veterinar, examenul ovoscopic este efectuat de către personalul veterinar din cadrul circumscripţiilor sanitare veterinare şi pentru siguranţaalimentelor oficiale teritoriale;

– este interzisă comercializarea ouălelor cu coaja murdară, crapatăsau lovită, acestea sunt retrase de la comercializare şi sunt dirijate către o unitate de neutralizare sau prelucrare tehnică;

Verificarea prospețimii produselor: 4 moduri de a verifica dacă ouăle cumpărate sunt proaspete

1.Câteva cuvinte despre caracteristicile calităţii ouălor si ovoscopia

Ouăle din categoria A ( cele destinate consumului uman) prezintă următoarele caracteristici calitative:

–coaja şi cuticula: curate, intacte, normale;

–camera de aer: înălţimea nu depăşeşte 6 milimetri, imobilă; cu toate acestea, pentru ouăle comercializate având menţiunea „extra”, ea nu trebuie să depăşească 4 milimetri;

–gălbenuş: vizibil la fasciculul de lumină doar sub formă de umbră, fără contur precis; atunci când oul este întors, gălbenuşul este uşormobil şi revine în poziţia centrală;

–albuş: clar, translucid;

–pată germinativă: dezvoltare imperceptibilă;

–corpuri străine: fără corpuri străine;

–miros străin: fără mirosuri străine.

Recomandari după achizitionarea ouălor: 

Trebuie ca, în general, ouăle să nu fie spălate sau curăţate, dat fiind că aceste practici pot deteriora coaja care, datorită caracteristicilor sale antimicrobiene, constituie o barieră eficientă împotriva contaminărilor bacteriene. Cu toate acestea, anumite metode, precum tratarea ouălor cu raze ultraviolete, nu trebuie considerate ca metode de curăţare.

În plus, trebuie ca ouăle de categoria A să nu fie spălate, din cauza daunelor care ar putea afecta barierele fizice, precum cuticula, în timpul curăţării sau după aceea. O deteriorare de acest tip poate favoriza contaminarea cu bacterii şi pierderea de umiditate prin coajă, determinând creşterea riscului pentru consumatori, în special în cazul în care nu sunt asigurate condiţiile ulterioare optime de uscare şi de depozitare.

Spalarea si dezinfectarea oualor se va face imediat înaintea gătirii.

2.Testul cojii

Oul proaspăt are coaja poroasă și sunt grele. Cel vechi are coaja lucioasă și sunt ușoare.

3.Testul prin plutire

Umpleți un bol cu apă rece și puneți ouăle în bol. În cazul în care se scufundă în partea de jos și stau pe fundul bolului, atunci acestea sunt foarte proaspete. Dacă sunt vechi de câteva săptămâni, dar încă sunt bune de mâncat, ele se vor ridica și se vor înclina într-un oarecare unghi. În cazul în care plutesc la suprafață , acestea nu mai sunt comestibile și trebuie denaturate!

Ouăle se ridică la suprafața apei pentru că, după o perioadă de timp, întrucât umezeala din interiorul acestora se evaporă prin coajă și este înlocuită cu aer. Cu cât este mai mult aer în interiorul oului, cu atât acesta plutește mai bine – și bineînțeles, este mai vechi.

4.Testul prin spargerea oului

Dacă nu aveți nevoie de coaja de ou intactă , puteți sparge oul de o placă sau altă suprafață plană pentru a testa prospețimea acestuia. Dacă este în stare proaspătă , gălbenușul trebuie să fie galben strălucitor sau portocaliu, iar albușul nu ar trebui să se răspândească mult . Dacă nu sunteți sigur puteți să îl mirosiți: ouăle proaspete nu ar trebui să aibă miros. Dacă gălbenușul este plat și albușul este subțiat, atunci oul este vechi.