Intelectualul miruit!  Vosganian și ostașul Ciucă – O lecție de dispreț pentru vasluieni

Când politica devine teatru absurd, piesa principală este cu siguranță „Miruitul Vosganian, disperat să predea PNL-ul looserilor din ALDE.” O comedie în care ostașul Nicolae Ciucă, analfabetul funcțional, joacă rolul unui regizor mai puțin inspirat, aruncând fără ezitare pe scena politică din Vaslui un personaj cunoscut pentru rolurile secundare în scandaluri de corupție și abuz de putere.

Disperat că trebuie să-l servească pe miruitul Varujan Vosganian cu un post de parlamentar, ostașul fără onoare s-a gandit că îl poate planta la Vaslui, după ce l-a executat cu lașitate pe medicul Nelu Tătaru.

Ce a fost în mintea lui Ciucă atunci când a decis că ar trebui să îl propulseze pe Vosganian în rolul de lider al organizației liberale din Vaslui? Poate a fost doar o întâmplare, poate o strategie bine pusă la punct… dar mai sigur, un exemplu de cum să ignori complet oamenii capabili și devotați dintr-un județ. O lecție de dispreț! 

Pentru a adăuga sare și piper, Ciucă a decis să îl trimită pe Vosganian direct din capitală, convins că bătaia din palme a unui „intelectual” îi va impresiona pe liberalii vasluieni. Aceștia nu au fost deloc impresionați de „prestigiul” miruitului Vosganian și l-au invitat politicos (sau nu) să plece de unde a venit. Să și-l bage Ciucă unde știe. Vosganian, vizibil deranjat că nu a fost primit cu aplauze și covor roșu, și-a construit rapid un monolog despre propria sa inteligență superioară. „El este un intelectual, nu a venit la Vaslui să fie luat la întrebări de niște nimeni.”

Ciucă vrea să planteze în locuri eligibile pe listele electorale niște nimeni reciclați de la centru. Contactul cu realitatea, se pare, nu este punctul forte al „regizorului” nostru.

Concluzia? Respectul pentru Vaslui a fost aruncat pe fereastră. O lecție dură pentru vasluienii care ar putea crede că merită mai mult decât politicieni fără scrupule și strategii jenante. Dar, poate că ironia acestei situații va servi drept o trezire oarecum tardivă pentru o clasă politică tot mai deconectată de realitățile provinciale.