Bolnavii abandonați în jocul justiției și al lui Nicolae Ciucă. Drama pacienților medicului Nelu Tătaru

Justiția din România a demonstrat încă o dată, ieri, că dreptatea a murit și că suferința și sănătatea a mii de oameni pălesc în fața intereselor turbate ale unora de a distruge vieți. Plasat abuziv sub control judiciar după ce procurorii l-au acuzat de luare de mită, fostul ministru al Sănătății, Nelu Tătaru, le-a cerut, luni, judecătorilor de la Instanța Supremă să-i anuleze măsura preventivă. Chirurgul insistă că este nevinovat și a solicitat permisiunea de a se întoarce în spital, acolo unde pacienții îl așteaptă cu disperare. Răspunsul justiției a fost însă rece și necruțător: cererea a fost respinsă.

Și asta din cauza unui sistem care, în România, permite orice. Poți distruge un om, te poți juca cu destinul său, îl poți judeca și condamna public fără probe, iar, mai grav, poți călca în picioare suferința a mii de pacienți, care depind de medicul Nelu Tătaru.

„Nu cred că sunt un pericol public în acest moment, încât să nu-mi pot face meseria, să nu pot părăsi țara. Nu am făcut nimic în această lună prin care să arăt că aș încurca ancheta. Sunt afectați pacienții mei. Eu am ales, după perioada în care am fost ministru, să mă întorc la Huși tocmai pentru acești pacienți. Județul Vaslui nu are o clinică medicală privată în care să merg în acest moment. Dacă nu voi reuși să mă întorc la spital, voi încerca să-mi deschid un cabinet privat”, a declarat medicul, vizibil afectat de situația în care se află.

Doctorul respinge acuzațiile de luare de mită pentru care a fost plasat sub control judiciar pentru 60 de zile, perioadă în care nu are voie să iasă din țară fără acordul procurorilor anticorupție și nici să profeseze. Fostul ministru al Sănătății susține că imaginile surprinse de ofițerii DGA în cabinetul său dovedesc doar că i s-au oferit bani, nu și că ar fi acceptat vreo recompensă. Lipsa probelor îi înfurie pe procurori, iar aceștia, în dorința lor de a demonstra o vină iluzorie, recurg la măsuri de presiune. De aproape o lună de zile, aduc oameni cu forța la audieri, cerându-le să spună cum i-ar fi dat mită medicului. Cei anchetați, fără niciun motiv serios, le tot repetă procurorilor că nu li s-a cerut niciodată vreo „atenție” din partea doctorului. Dar anticorupții de ocazie nu cedează: pătrund cu forța în casele oamenilor, confiscă telefoanele și îi chestionează fără încetare.

Cine răspunde pentru viața pacienților „periculosului inculpat” Tătaru?

„Procurorii” DNA l-au acuzat pe medicul Nelu Tătaru că ar fi primit șpagă sub forma unor ouă, găini și bani. Nici măcar nu au reușit să organizeze un flagrant, și nici nu au prezentat vreo probă concludentă despre presupusele infracțiuni ale lui Tătaru. În aceste condiții, ne întrebăm cum asemenea oameni au ajuns să profeseze ca procurori. La fel, este o enigmă cum au decis că Nelu Tătaru reprezintă un „pericol public”, în ciuda faptului că sute de pacienți au ieșit în stradă pentru a-l susține. Mii de voci strigă zilnic în mediul online: „Jos labele de pe doctorul Tătaru!” Unde este pericolul public, domnilor procurori? Pacienții lui Tătaru, oameni simpli și suferinzi, sunt cei care au acum de plătit pentru acest spectacol al justiției. Ei, care și-au pus speranța în mâinile unui medic, au fost abandonați în voia sorții. Cine va răspunde pentru ei, pentru sănătatea și viața lor?

Nicolae Ciucă, ostașul fără onoare, ar trebui să iasă și să le explice bolnavilor lui Tătaru cine se va ocupa de ei de acum încolo. Cine va plăti pentru suferința lor? Politicienii? Procurorii?

Criticile la adresa DNA: incompetență și abuz

Direcția Națională Anticorupție (DNA) a fost mult timp văzută ca o fortăreață a luptei împotriva corupției în România. Totuși, în ultimii ani, a acumulat o serie de critici, de la suspiciuni de incompetență și amatorism în anumite investigații, până la acuzații de abuzuri și prejudicii aduse independenței justiției. Aceste critici nu vin doar din partea politicienilor investigați, ci și din interiorul sistemului juridic și al societății civile, ridicând semne de întrebare asupra eficienței și corectitudinii instituției.

Un aspect frecvent criticat este legat de investigațiile slabe care, deși intens mediatizate inițial, au sfârșit cu achitări răsunătoare. De exemplu, dosarele împotriva unor politicieni de rang înalt s-au prăbușit în instanță, punând sub semnul întrebării calitatea probelor colectate de procurorii DNA . În mod repetat, s-a remarcat că investigațiile desfășurate fără o pregătire adecvată au dus la procese pierdute, iar persoanele vizate au reclamat că au fost defăimate public, suferind daune ireversibile în carieră.

Aceste probleme au atras, de asemenea, atenția asupra modului în care sunt selectați și numiți procurorii. Curtea Constituțională a respins în 2024 o propunere legislativă care ar fi permis procurorilor cu doar 7 ani de vechime să lucreze în DNA, menționând că reducerea standardelor ar putea submina grav calitatea actului de justiție . Criticii spun că această modificare ar fi deschis ușa pentru numirea unor persoane nepregătite corespunzător, sporind riscurile de erori judiciare.

Presiuni și manipulări politice

DNA a fost acuzată și de interferențe politice, fie direct, fie prin faptul că a permis instrumentarea unor dosare influențate de agende politice. Un alt exemplu de amatorism a fost evidențiat în gestionarea greșită a interceptărilor. Există situații în care acuzații au demonstrat că înregistrările audio prezentate ca dovezi în instanță au fost manipulate sau prost transcrise. Când erorile au ieșit la iveală, ele au servit drept muniție pentru a pune sub semnul întrebării legitimitatea unor întregi dosare .

Atac la independența justiției

Poate cel mai grav aspect subliniat de criticii DNA este legat de impactul pe care acțiunile acestei instituții îl au asupra independenței magistraților. Asociațiile de magistrați, precum Asociația Procurorilor din România (APR) și Uniunea Națională a Judecătorilor din România (UNJR), au susținut că DNA reprezintă o amenințare prin anchetarea judecătorilor și procurorilor pentru decizii legale, lucru care poate avea un efect de intimidare asupra justiției .

În special, revenirea competenței DNA de a investiga magistrați a fost aspru criticată, deoarece este văzută ca un instrument care ar putea eroda independența judiciară, aducând la suprafață temeri de vendete personale sau presiuni externe. Acest lucru a fost perceput ca o amenințare directă la adresa separației puterilor în stat, un principiu esențial într-o democrație funcțională.