Lecția orbului din Ierihon! Perseverența în bine, antidotul recidivei în rău

Lumea în care trăim este marcată de fragilitatea umană și de lupta continuă între bine și rău, Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, a oferit o reflecție profundă asupra determinării noastre de a persevera în bine, inspirată din Evanghelia orbului din Ierihon. Mesajul său este un apel la luptă spirituală și la transformare interioară, subliniind că binele, deși dificil de instaurat în viața noastră, devine un fundament al autenticității și al recunoștinței.

Episcopul Ignatie ne confruntă cu o realitate dureroasă: este mai ușor să recidivăm în rău decât să perseverăm în bine. Această constatare nu doar că reflectă condiția noastră umană afectată de păcat, dar și provocarea constantă a eliberării de patimile care ne sufocă sufletul. Procesul de dezrădăcinare a acestor patimi este anevoios și necesită „foarte multă muncă, energie și harul lui Dumnezeu”.

Cazul orbului din Ierihon, însă, devine un exemplu de biruință împotriva acestei tendințe. Deși înconjurat de voci care îl descurajau să ceară ajutor, el a continuat cu insistență să-L implore pe Dumnezeu pentru izbăvire. Perseverența sa a fost răsplătită cu vindecarea, dar, mai presus de toate, cu o transformare interioară – o decizie de a-L urma pe Hristos și de a-I dedica viața în slujba binelui.

O lecție de perseverență

Orbul din Ierihon nu doar că a cerut vindecare, dar a demonstrat o încăpățânare binecuvântată în a-și duce rugăciunea până la capăt. În ciuda celor care îi cereau să tacă, el și-a strigat dorința cu mai multă energie. „Dumnezeu ne vrea să perseverăm și să fim încăpățânați în a săvârși binele”, a subliniat Preasfințitul Ignatie. Această atitudine devine un model de urmat pentru fiecare dintre noi. În fața obstacolelor, a descurajărilor sau a propriilor slăbiciuni, suntem chemați să nu renunțăm la dorința de a trăi în bine. Faptele bune, așa cum remarcă Episcopul Hușilor, nu se instalează ușor. Ele necesită trudă, sacrificiu și o decizie zilnică de a persista, însă odată înrădăcinate în viața noastră, devin o parte durabilă a identității noastre.

Un alt punct central al mesajului este importanța rugăciunii. Pentru orbul din Ierihon, vindecarea nu a fost doar o ușurare fizică, ci un prilej de recunoștință perpetuă. „Inima lui era într-o permanentă stare de uimire și de mulțumire adusă lui Dumnezeu”, a afirmat Episcopul. Rugăciunea, în această perspectivă, devine modul prin care ne exprimăm gratitudinea pentru binecuvântările primite și prin care ne întărim în lupta pentru bine.

Preasfințitul Ignatie ne îndeamnă să cerem ajutor divin pentru a rupe „lanțul răutății și al recidivei” din viața noastră. Recunoașterea propriilor vicii și acceptarea luptei cu ele sunt pași importanți în acest proces. Prin harul lui Dumnezeu și perseverență, putem inversa dinamica obișnuită: binele să devină constant în viețile noastre, iar răul să fie doar o prezență sporadică, până la dispariție.

Reflecția orbului din Ierihon este o chemare adresată fiecăruia dintre noi. Este un îndemn să ne asumăm efortul de a lupta cu propriile slăbiciuni și de a persevera în săvârșirea binelui, indiferent de greutăți. Așa cum binele vine cu trudă și sacrificiu, tot astfel, prin angajament zilnic și rugăciune, putem construi o viață mai autentică, marcată de recunoștință și lumină.