Preasfințitul Ignatie: „Să căutăm esența credinței, nu doar învelișul ei”

Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, a oferit recent o meditație profundă asupra provocărilor spirituale pe care le întâlnesc creștinii în trăirea autentică a credinței. Mesajul său subliniază importanța de a ne feri de superficialitate și formalism, căutând esența vieții creștine – iubirea, milostenia și apropierea de Dumnezeu.

„Hristos ne învață să nu fim formaliști, ci să avem capacitatea de a decanta ceea ce este neesențial de ceea ce este cu adevărat relevant pentru sufletul nostru. Binele trebuie săvârșit întotdeauna, în orice clipă,” a subliniat Preasfințitul Ignatie, referindu-se la episodul evanghelic al vindecării femeii gârbove în zi de sâmbătă. Gestul Mântuitorului de a vindeca femeia bolnavă, în pofida regulilor stricte ale Legii Mozaice, contrastează cu rigiditatea fariseilor, preocupați mai mult de litera legii decât de binele făcut unui om suferind. Această atitudine de rigiditate și formalism persistă uneori și în viața creștinilor de astăzi. „Ne preocupăm să oferim pomelnice la Altar, dar nu ne rugăm noi înșine pentru cei pomeniți. Vedem greșelile altora, dar uităm să ne uităm în propriul suflet. Ne agățăm de ritualuri exterioare, fără a ne întreba dacă viața noastră este cu adevărat lumină pentru ceilalți,” a adăugat ierarhul. Un exemplu grăitor este modul în care unii credincioși prioritizează ritualurile în detrimentul iubirii aproapelui. Preasfințitul Ignatie a oferit exemplul unui creștin care, de dragul de a participa la Sfânta Liturghie, ignoră nevoia urgentă de ajutor a unui aproape. „Ajutarea aproapelui, atunci când viața sa depinde de noi, este o liturghie a iubirii,” a spus Episcopul Hușilor, subliniind că binele făcut aproapelui trebuie să primeze. Părintele Ignatie ne cheamă la o credință trăită profund, cu inima și cu fapta, nu doar cu buzele. „Să ne izbăvească Domnul de superficialitate și de a ne opri la ritual. Credința adevărată nu constă în respectarea unor forme exterioare, ci în transformarea noastră interioară, prin iubire, rugăciune și milostenie.” Acest îndemn reprezintă un apel către fiecare dintre noi de a căuta esența credinței, nu doar în biserică, ci și în faptele și deciziile de zi cu zi, trăind cu adevărat bucuria și profunzimea spiritualității creștine.