Circ politic la Bârlad: Dumitru Boroș, regizorul unui fiasco menit să-l păcălească pe Iulian Bîca

„Trădare să fie, dar să o știm și noi” – această replică din „Scrisoarea pierdută” a lui I.L. Caragiale descrie perfect jocul de culise și penibilul la care au asistat bârlădenii în cea de-a doua încercare de a alege un viceprimar. Sub regia primarului Dumitru Boroș, un scenariu halucinant s-a derulat în Consiliul Local, având drept rezultat nu doar un eșec răsunător, ci și un spectacol de prost gust menit, în realitate, să-i joace o farsă fostului senator Iulian Bîca. Ședința de Consiliu Local, în care Florin Palade, candidatul PSD pentru funcția de viceprimar, trebuia să fie validat, s-a transformat într-un circ politic. Deși fusese desemnat în unanimitate de partid, Palade a fost sabotat chiar de către colegii săi, doi consilieri desenând „semne artistice” pe buletinele de vot, invalidând astfel voturile. Această farsă a lăsat întreaga sală în perplexitate, dar trădarea nu pare deloc întâmplătoare.

Scenariul trădării: miza, Dima și planul lui Boroș

Jocurile lui Boroș sunt clare: după două eșecuri consecutive în alegerea viceprimarului, edilul își poate justifica viitoarea trădare în fața fostului senator Iulian Bîca și a organizației locale PSD. „Eu te-am vrut, dar nu te-au votat”, va spune Boroș în fața lui Palade, eliminându-l astfel din competiție și oferind, pe tavă, funcția unui alt favorit, posibil Carmen Dima. Pentru a-și duce planul la îndeplinire, Boroș a avut nevoie de câțiva complici. Suspectați de trădare ar putea fi Cezar Toporaș, cel care acum opt ani, la fel de „întâmplător”, a votat împotriva PNL, facilitând alegerea unui viceprimar PSD, și Cornel Pleșu sau George Vulpe, despre care se speculează că au „mâzgălit” buletinele de vot sub pretextul loialității față de partid. Jocul lui Boroș este bine ticluit, iar „actorii” sunt atent selecționați.

Teatru ieftin pentru un fost senator credul

În realitate, tot acest spectacol nu are decât un singur scop: să-l prostească pe fostul senator Iulian Bîca și să-l lase în offside pe actualul candidat PSD. Dumitru Boroș știe foarte bine cum să își mascheze planurile sub forma unor eșecuri „regretabile” și „întâmplătoare”. Cu o abilitate demnă de un regizor mediocru, primarul manipulează atât voturile, cât și încrederea oamenilor care asistă uluiți la mascarada din Consiliul Local.

Circ și trădare sub stindardul PSD

Piesa de teatru pusă în scenă de Boroș nu este deloc nouă. Ne aducem aminte perfect cum, acum opt ani, Roxana Miron Feraru de la PSD a fost aleasă viceprimar grație votului lui Cezar Toporaș, consilier PNL la acea vreme. Aceleași personaje, aceleași tactici, doar că astăzi totul se desfășoară sub steagul PSD. De această dată, Dumitru Boroș pare să fi ales un alt „plan B” în persoana lui Carmen Dima, iar piesele se mișcă precis pe tabla de șah a administrației locale. Deși PSD a încercat să arate o unitate de fațadă, trădarea a fost orchestrată chiar din interior. Consilierii PSD, cei care trebuiau să-și susțină candidatul, l-au faultat pe Palade, într-o demonstrație clară că interesele de grup sunt mai importante decât orice strategie politică coerentă.

Un final politic previzibil pentru Dumitru Boroș

Acest fiasco este, fără îndoială, începutul sfârșitului pentru primarul Dumitru Boroș. Într-un oraș care a văzut destule „combinații” politice în ultimii ani, bârlădenii nu mai pot fi păcăliți. Spectacolul ieftin, trădările și circul din Consiliul Local sunt semne clare că Boroș a rămas fără idei și fără strategie.

Un prieten apropiat al administrației locale rezuma perfect situația: „Începutul sfârșitului mandatului lui Dumitru Boroș are doar două litere: C.D.” Jocurile de culise, trădările și farsele orchestrate la umbra administrației actuale nu mai pot fi ascunse. Mai devreme sau mai târziu, bârlădenii vor sancționa acest circ politic. Până atunci, rămâne certitudinea că Dumitru Boroș este, încă o dată, principalul „regizor” al acestui spectacol penibil, menit doar să-i păcălească pe cei care încă mai cred în loialitate și principii. Fiasco-ul de la alegerea viceprimarului nu este decât o piesă într-un scenariu mai mare, cu o miză mult mai personală decât binele orașului.