DNA, o luptă disperată cu fantomele corupției. Cum au încercat procurorii să-l “înfunde” pe Nelu Tătaru, dar au ajuns să-și demonstreze propriul eșec

După luni întregi de filaje, înregistrări, percheziții și descinderi, DNA Iași s-a făcut din nou de rușine în fața justiției. Într-o încercare disperată de a-l acuza pe fostul ministru al Sănătății, Nelu Tătaru, de luare de mită, procurorii anticorupție au cheltuit resurse imense din bugetul public, doar pentru a demonstra că… nu există probe. În schimb, mii de pacienți au fost privați de un medic esențial, iar zeci de persoane, chemate la audieri sau intimidate în propriile locuințe, au simțit din plin asaltul unui sistem care pare mai preocupat de vendete politice decât de adevăr.

În cazul lui Nelu Tătaru, DNA a încercat să construiască un caz bazat pe presupuneri și acuzații care, în final, s-au dovedit lipsite de substanță. Monitorizat timp de patru luni, cu peste 2.000 de întâlniri documentate între medic și pacienți, anchetatorii nu au reușit să surprindă nici măcar o probă clară care să ateste că Tătaru ar fi pretins sau acceptat mită. Dimpotrivă, înregistrările ambientale depuse la dosar subliniază refuzurile constante ale medicului de a primi bani sau alte favoruri de la pacienți. Mai mult decât atât, chiar investigatorii sub acoperire trimiși de DNA au fost nevoiți să admită că Tătaru nu accepta bani nici măcar atunci când aceștia erau „forțați” în mâinile lui. „Îi bagi forțat, că nu primește!” – această frază, desprinsă dintr-o conversație surprinsă între un pacient și un investigator sub acoperire, a devenit exemplul clar al eșecului DNA.

Un eșec scump pentru justiție și o tragedie pentru pacienți

Dincolo de penibilul situației în care DNA nu a reușit să probeze acuzațiile, costurile acestei „investigații” sunt exorbitante. Resurse financiare uriașe au fost aruncate pe fereastră pentru o vânătoare de fantome, în timp ce adevăratele probleme din sistemul medical au fost ignorate. În tot acest timp, mii de pacienți din Huși au fost privați de îngrijirea medicului Tătaru, căruia i s-a interzis să profeseze. „În mod corect s-a revocat măsura preventivă a controlului judiciar față de doctorul Nelu Tătaru”, au declarat avocații Sandra Grădinaru și Daniel Miclăuș, cei care au reușit să demonteze punct cu punct „cazul” fabricat de procurori. Dar până să se ajungă aici, pacienții, revoltați de situație, și-au strigat disperarea în stradă. Vocile lor, însă, au rămas neauzite de cei care ar fi trebuit să le apere interesele.

Într-o încercare disperată de a salva aparențele, DNA a descins în casele a zeci de persoane, chemând la audieri pacienți și rude ale acestora, doar pentru a-i intimida. În loc să găsească probe, procurorii au condamnat oameni simpli la suferință și umilință, forțându-i să depună mărturii împotriva unui medic care, în mod evident, nu a vândut niciodată sănătate. Acest spectacol grotesc nu poate fi privit decât ca o demonstrație a incompetenței și abuzului. Dacă, într-adevăr, Nelu Tătaru ar fi fost corupt, procurorii ar fi avut la dispoziție sute de oportunități de a demonstra acest lucru. În schimb, ei au încercat să mascheze goliciunea dosarului printr-o campanie de intimidare care a avut ca singur rezultat distrugerea reputației unui medic și afectarea gravă a comunității din care acesta făcea parte.

Nu putem ignora nici contextul politic în care s-a desfășurat acest caz. Asociat cu PNL, Nelu Tătaru a devenit ținta unui atac ce pare să depășească granițele justiției. DNA, instituție care ar trebui să apere interesul public, a ajuns să fie percepută ca un instrument al răzbunărilor politice. În loc să se concentreze pe combaterea reală a corupției, procurorii au alocat resurse uriașe pentru a lovi un om de care depind mii de vieți. DNA nu a reușit să demonstreze că Tătaru este un corupt, dar a reușit, în schimb, să condamne la suferință mii de oameni, să hărțuiască zeci de persoane și să risipească sume uriașe de bani din bugetul public. Rămâne întrebarea: cine plătește pentru acest dezastru? Procurorii care au orchestrat această vânătoare de vrăjitoare? Politicienii care au orchestrat atacul? Sau, ca întotdeauna, cetățenii simpli, care asistă neputincioși la spectacolul rușinos al unei justiții care a uitat că trebuie să fie în slujba lor?