Gabriela Crețu-apărătoarea privilegiilor și a posturilor fără concurs

Gabriela Crețu, una dintre cele mai vizibile figuri ale politicii românești din ultimele două decenii, a revenit recent în atenția publică prin implicarea sa într-un protest organizat împotriva măsurilor de austeritate propuse de Ilie Bolojan, președintele Consiliului Județean Bihor. Deși își justifică poziția prin experiența acumulată în timpul crizei economice din 2009, revenirea sa în funcția de reprezentant permanent al Senatului pe lângă instituțiile europene ridică întrebări privind meritocrația și necesitatea unui astfel de rol în contextul actual.

Protest împotriva austerității sau alinierea unui interes personal?

Participarea Gabrielei Crețu la protestul din Senat împotriva reducerii a 178 de posturi bugetare, considerată de ea o „soluție greșită” pentru criza actuală, ridică suspiciuni asupra motivațiilor reale. Crețu susține că aceste măsuri vor genera un efect de domino, amplificând criza economică. Totuși, această poziție vine într-un context în care funcția pe care o ocupă este una controversată, mai ales că, după finalizarea mandatului său de senator, a revenit fără concurs la postul suspendat din 2009.

Criticii o acuză că, în timp ce susține că luptă pentru păstrarea locurilor de muncă din Senat, funcția sa de reprezentant permanent – care presupune o remunerație semnificativă – ar putea fi eliminată în cadrul unei reorganizări autentice. Ea, însă, susține că acest post este reglementat prin lege și că eliminarea sa ar necesita modificări legislative.

Responsabilitate sau justificări?

Crețu a criticat conducerea anterioară a Senatului, sugerând că lipsa eficienței instituției nu poate fi rezolvată doar prin concedieri masive. „Dacă n-a mers bine instituția, atunci cei care au condus-o ar trebui să-și asume responsabilitatea, nu să dea afară 200 de oameni”, a declarat aceasta. Totuși, aceste remarci vin de la o fostă senatoare care a avut trei mandate consecutive și care, în mod indirect, a fost parte a sistemului pe care acum îl critică.

Un alt punct de discuție este susținerea Gabrielei Crețu pentru ideea de eficientizare. Deși afirmă că analiza detaliată și dezbaterile sunt cruciale, aceasta pare să ignore faptul că eficiența în administrația publică nu înseamnă menținerea unui număr mare de posturi, ci mai degrabă optimizarea proceselor.

O funcție controversată, o numire fără concurs

Poate cea mai mare umbră asupra carierei politice a Gabrielei Crețu o reprezintă felul în care a fost numită în funcția de reprezentant permanent al Senatului pe lângă instituțiile europene. Numirea sa în 2009 nu a rezultat dintr-un concurs, ci dintr-o decizie a Biroului Permanent al Senatului, justificată prin experiența sa ca europarlamentar. Este o explicație care ridică întrebări privind meritocrația și transparența în procesul de selecție pentru o astfel de funcție.

Într-o perioadă în care cetățenii cer mai multă responsabilitate și eficiență din partea instituțiilor publice, funcții precum cea ocupată de Gabriela Crețu par să submineze încrederea publică. Susținerea unor proteste împotriva austerității, care includ apărarea unor posturi mai puțin justificate, pare mai degrabă un exercițiu de autoprotejare decât o luptă autentică pentru interesele publice. Gabriela Crețu se poziționează ca o voce critică împotriva austerității și a deciziilor care afectează funcționarea instituțiilor, dar trecutul său politic, inclusiv revenirea controversată în funcția de reprezentant permanent, îi umbrește credibilitatea. Deși se declară apărătoare a intereselor publice, activitatea sa recentă sugerează că preocuparea reală este păstrarea unui sistem care avantajează pe cei privilegiați.