Demisia lui Nicolae Ciucă și agonia PNL. Cazul ridicol al lui Mihai Barbu

„A sosit vremea să comunic public hotărârea de a-mi prezenta demisia din funcția de senator în Parlamentul României.

Din respect pentru colegii mei liberali, este o decizie pe care am comunicat-o anterior conducerii PNL. Mi-ar plăcea ca acest gest să fie interpretat ca unul firesc, având în vedere că am ajuns în această funcție grație susținerii Partidului Național Liberal. Rămân un liberal convins, plasat ferm în zona de centru-dreapta. Voi susține întotdeauna inițiativa privată, democrația și familia, cu onestitate și decență, chiar dacă nu în lumina reflectoarelor, ci ca simplu membru PNL. Vreau să le mulțumesc tuturor celor care m-au susținut în acești ani, tuturor celor cu care am lucrat și tuturor celor care au avut încredere în mine! Vă rămân profund îndatorat!”, a scris pe Facebook Nicolae Ciucă, fostul președinte al PNL.

Un gest asumat, o ieșire demnă, așa cum ar trebui să procedeze orice politician care înțelege că, după un eșec electoral, demisia nu este doar o opțiune, ci o necesitate. Însă, din păcate, nu toți membrii PNL au această urmă de onoare.

Înaintea lui Ciucă, și alți membri ai PNL și-au prezentat demisiile, recunoscând implicit înfrângerea rușinoasă suferită la alegeri. Dar, așa cum se întâmplă mereu în politică, există și excepții – personaje care, în loc să își asume eșecul, se afundă în ridicol. Iar cel mai grăitor exemplu este Mihai Barbu, groparul PNL Vaslui, omul care și-a demonstrat nu doar incompetența, ci și disprețul total față de colegii săi de partid.

Sub conducerea lui Mihai Barbu, PNL Vaslui a reușit „performanța” istorică de a obține un scor electoral de sub 6%. Un rezultat care nu doar că ar fi trebuit să îl determine să plece fără să mai privească înapoi, dar care arată clar dezastrul în care a împins organizația județeană. În loc să aducă unitate și să construiască o echipă puternică, Barbu și-a ostilizat colegii, transformând PNL Vaslui într-o organizație disfuncțională, lipsită de coerență și viziune.

Omul nu doar că nu și-a asumat eșecul, dar a devenit un personaj de râsul întregii organizații, un „parașutat” de la București care s-a dovedit incapabil să înțeleagă realitatea locală. Aghiotantul lui Nicolae Ciucă, ajuns în prezent apropiatul lui Ilie Bolojan, Barbu se zbate acum într-o agonie politică jenantă, încercând cu disperare să rămână relevant, deși propriile rezultate arată că nu mai are ce căuta în fruntea filialei.

Mihai Barbu este dovada vie că în PNL există încă oameni care nu înțeleg că politica nu este un loc în care să te agăți cu dinții de funcții nemeritate. Și totuși, el continuă să se pretindă lider, deși nu este decât un exemplu al eșecului, un politician de carton, incapabil să-și asume dezastrul pe care l-a provocat. Dacă ar mai avea un dram de onoare, ar urma exemplul lui Ciucă și ar pleca. Dar cum onoarea nu pare să fie o calitate pe care să o posede, este puțin probabil să vedem acest lucru prea curând.