Cum au ținut politicienii România în loc timp de decenii. Crin Antonescu, Dumitru Buzatu, Gabriela Crețu: profesori… în acte

Într-o țară în care educația este adesea considerată „prioritate națională” doar pe hârtie, realitatea din sistemul de învățământ scoate la iveală practici care blochează nu doar posturi, ci și viitorul. De peste două decenii, mai mulți politicieni de rang înalt și-au păstrat posturile de profesori titulari în licee și colegii din țară, fără să mai calce vreodată în sălile de clasă. Fenomenul ridică semne de întrebare nu doar despre moralitatea acestor decizii, ci și despre modul în care legislația a permis, timp de ani buni, conservarea unor privilegii departe de interesul educației.

Klaus Iohannis și Crin Antonescu: Profesori… în acte

Printre cei mai notorii beneficiari ai acestei practici se numără președintele Klaus Iohannis și fostul lider liberal Crin Antonescu. Iohannis a blocat timp de 24 de ani postul de profesor de fizică la Colegiul Național „Samuel von Brukenthal” din Sibiu. La rândul său, Crin Antonescu și-a păstrat postul de profesor de istorie la Colegiul Național „Spiru Haret” din Tulcea pentru aceeași perioadă. În tot acest timp, niciunul dintre ei nu a revenit la catedră, dar posturile lor au rămas inaccesibile altor profesori tineri sau mai bine pregătiți, care și-ar fi dorit să aducă o suflare nouă în învățământ.

Gabriela Crețu și Dumitru Buzatu: Familia care a „înghețat” educația în Vaslui

Cazul Gabrielei Crețu și al fostului său soț, Dumitru Buzatu, este emblematic pentru cum poate fi ocolit interesul public în favoarea intereselor personale. Gabriela Crețu, profesor titular de științe sociale la Liceul „Mihail Kogălniceanu” din Vaslui, a beneficiat de rezervarea postului timp de 21 de ani, în timp ce ocupa funcții publice precum deputat, europarlamentar și senator. Deși s-a suspendat de la catedră în 2004, când a intrat în Parlamentul României, postul i-a fost păstrat până luna trecută, când a înaintat o solicitare de pensionare.

Dumitru Buzatu, fostul președinte al Consiliului Județean Vaslui, a mers chiar mai departe, blocând posturi la două licee din Vaslui—Liceul „Emil Racoviță” și Colegiul „Anghel Rugină”—pentru o perioadă record de 28 de ani. În toată această perioadă, nu a susținut niciun grad didactic, dar a păstrat dreptul de a reveni oricând la catedră, în detrimentul altor cadre didactice care ar fi putut ocupa aceste locuri.

Legislația, adaptată intereselor personale

Aceste cazuri nu sunt excepții, ci simptome ale unui sistem care a permis politicienilor să-și conserve pozițiile în educație fără a aduce vreo contribuție reală în domeniu. Actuala legislație permite titularilor din învățământ care ocupă funcții publice să-și rezerve posturile pe perioade nelimitate, ceea ce creează blocaje semnificative în sistem. Această practică nu doar că împiedică accederea tinerilor profesori în învățământul preuniversitar, dar subminează și calitatea actului educațional.

Ministrul Educației, Daniel David, a anunțat recent că ia în calcul modificarea legislației pentru a preveni astfel de situații. „Nu este normal ca posturile didactice să fie blocate pe termen nelimitat. Trebuie să găsim un echilibru între drepturile titularilor și nevoia de a menține un sistem educațional dinamic și performant”, a declarat ministrul. Pe aceeași linie, USR a anunțat o inițiativă legislativă care propune limitarea la maximum cinci ani a perioadei în care un profesor poate beneficia de rezervarea postului. Măsura este văzută ca o soluție pentru deblocarea posturilor și pentru stimularea competiției în rândul cadrelor didactice.

Educația, victima colaterală a intereselor politice

În timp ce posturile au fost „păstrate la cald” pentru politicienii care nu s-au mai întors niciodată la catedră, școlile au suferit de lipsa cadrelor didactice motivate și bine pregătite. Elevii au fost privați de șansa de a învăța de la profesori dedicați, iar tinerii absolvenți ai facultăților de profil s-au lovit de uși închise. Această realitate pune sub semnul întrebării angajamentele repetate ale autorităților privind modernizarea și reformarea educației. Cât timp astfel de practici sunt tolerate, orice discurs despre „prioritatea educației” rămâne doar o retorică goală. Cazurile lui Klaus Iohannis, Crin Antonescu, Gabriela Crețu și Dumitru Buzatu sunt doar vârful icebergului. Ele reflectă o problemă adânc înrădăcinată în modul în care funcționează administrația publică și sistemul educațional din România.