Daniel Petcu, preotul care calcă în picioare suferința bolnavilor din Huși. Credincioșii se revoltă, dar nimeni nu-i bagă în seamă

Într-un județ în care oamenii încă mai privesc Biserica drept un reper moral, cazul preotului Daniel Petcu din parohia Pădureni este exemplul viu al modului în care un slujitor al altarului poate deveni protectorul celor care distrug, în loc să tămăduiască. Cu o mână ar cere miei, găini și produse din gospodăriile enoriașilor, cu cealaltă pune umărul la distrugerea sistemului medical din Huși, girând managementul catastrofal al Spitalului Municipal „Dimitrie Castroian”. Oamenii din Pădureni nu mai suportă „binecuvântările” acestui preot, care pare mai degrabă un mic Robin Hood de ocazie: le ia săracilor, dar nu pentru a le da celor mai săraci, ci pentru a-și hrăni propria influență. „Când stai de vorbă cu popa, numai ce-l auzi cum spune: ‘Da’ un miel nu se găsește? Da’ o găină de țară, găsesc și eu?’ Ce să facem, de unde avem, de unde nu avem, îi dăm. Așa face de o bună bucată de timp. Uneori spune că trebuie să dea și el mai departe”, povestește un enoriaș revoltat. Nu se știe cui le dă mai departe, dar cert este că obiceiul de a cere nu face parte din tradiția creștină autentică, ci dintr-un alt registru, mai apropiat de cel al abuzului de putere.

Călăul bolnavilor din Huși?: când preotul devine garantul dezastrului medical

Dincolo de lăcomia măruntă din parohie, faptele lui Daniel Petcu devin cu adevărat scandaloase atunci când ne uităm la implicarea lui în administrarea Spitalului Municipal Huși. Ca și cum preoția nu era suficientă, acesta și-a găsit un loc călduț în Biroul de Management al Calității din spital, un departament care, în mod ironic, ar trebui să vegheze la respectarea standardelor medicale. În loc să lupte pentru pacienți, Petcu a devenit parte activă a rețelei de incompetență care a aruncat spitalul în colaps. În mandatul managerului Bogdan Popa, spitalul a fost transformat într-o ruină sanitară, iar preotul-consilier a fost unul dintre cei care au permis acest lucru. Sub „păstorirea” sa administrativă, pacienții au fost lăsați fără personal medical suficient, fără medicamente și fără echipamente esențiale. Printre marile „realizări” ale conducerii pe care Petcu a girat-o cu binecuvântarea sa se numără:

• Reducerea personalului medical până în punctul în care un singur cadru trebuie să îngrijească zeci de pacienți.

• Eliminarea sporurilor pentru gărzi, descurajând medicii să mai rămână în sistem.

• Închiderea liniei de gardă pe ATI, deși aceasta este vitală pentru pacienții în stare critică.

• Lipsa acută de medicamente și echipamente, care pune în pericol direct viața pacienților.

Ce fel de preot își folosește puterea nu pentru a proteja bolnavii, ci pentru a susține un manager care a distrus un spital? Ce valori morale mai poate pretinde un astfel de om când el însuși este complice la suferința celor pe care ar trebui să-i sprijine? Dacă ar fi fost doar un simplu consilier de fațadă, poate că prezența lui Petcu în spital nu ar fi fost atât de nocivă. Însă el a mers mai departe, implicându-se activ în eliminarea medicilor care chiar își făceau treaba. Cazul doctorului Nelu Tătaru este grăitor: în loc să susțină un profesionist care a adus în bugetul spitalului 633.000 de lei și care și-a dedicat viața salvării pacienților, Petcu a fost printre cei care au contribuit la îndepărtarea sa. În prezent, datorită „administrației” susținute de preotul Petcu, pacienții din Huși sunt nevoiți să caute tratament la Vaslui sau Iași, pentru că spitalul local nu mai are resurse. Medicii sunt umiliți și obligați să plece, iar cei care rămân sunt sufocați de un sistem care îi tratează ca pe niște pioni dispensabili.

Un preot care și-a pierdut calea

Un preot ar trebui să fie un exemplu al compasiunii și al moralității, un sprijin pentru cei aflați în suferință. În loc de asta, Daniel Petcu s-a transformat într-un om al culiselor murdare, care susține incompetența și contribuie activ la degradarea sistemului medical. Nu doar că nu a intervenit pentru a opri acest dezastru, dar a fost parte din el, folosindu-și influența pentru a sabota pe cei care încercau să repare ce mai era de reparat.

Enoriașii din Pădureni au început să vorbească, iar nemulțumirea lor crește. Nu doar că nu mai vor să fie batjocoriți și să „doneze” mielul și găina pentru preot, dar nici nu mai pot tolera ca un slujitor al Bisericii să devină complice la suferința celor bolnavi. Ei se întreabă, pe bună dreptate, cum poate fi tolerat un astfel de personaj, care nu doar că nu aduce lumină, dar întunecă și mai mult viețile celor pe care ar trebui să-i îndrume. Cât timp va mai fi Daniel Petcu protejat de Biserică și de cei pe care îi deservește? Cât timp vor mai trebui să sufere pacienții din Huși, din cauza unui sistem corupt, în care preoții nu mai sunt păstori, ci complici ai prădătorilor? Răspunsurile ar trebui să vină urgent, înainte ca dezastrul pe care Petcu și alții ca el îl girază să devină ireversibil.