DGASPC Vaslui-o instituție care ascunde sub preș abuzurile din centre. Dragoș Cazacu, protejatul lui Buzatu și al lui Trifan

Când vine vorba despre protecția copiilor din centrele de plasament, autoritățile din Vaslui reușesc performanța de a fi complet oarbe, surde și indiferente. DGASPC Vaslui, condusă de eternul Dragoș Cazacu, un protejat de nădejde al fostului baron local Dumitru Buzatu și al actualului său urmaș de la Consiliul Județean, Ciprian Trifan, pare mai degrabă o instituție specializată în mușamalizări decât în protejarea copiilor vulnerabili. Deși semnale de alarmă privind neregulile și abuzurile din centrele de plasament au fost trase în repetate rânduri, răspunsul DGASPC a fost mereu același: tăcere, ascunderea problemelor și o lipsă cronică de transparență. În timp ce în aceste centre copiii suferă din cauza neglijenței și a condițiilor precare, instituția condusă de Cazacu înghite anual sume colosale de bani.

Date vechi, lipsă de transparență și un sistem opac

Deputatul Raisa Enachi a ridicat recent problema lipsei de transparență din centrele de plasament, subliniind că ultimele date publice privind cazurile de abuz asupra copiilor din județul Vaslui datează din… 2017 și 2019! Cu alte cuvinte, de aproape cinci ani, DGASPC Vaslui nu a mai considerat necesar să ofere vreo informație despre ce se întâmplă cu copiii aflați în grija statului. Și nu, nu pentru că problemele ar fi dispărut, ci pentru că autoritățile preferă să nu le facă publice. Fără raportări actualizate și mecanisme clare de monitorizare, abuzurile rămân ascunse, iar victimele sunt lăsate fără nicio șansă. DGASPC Vaslui funcționează într-un sistem de auto-protecție, unde singura prioritate pare a fi protejarea șefilor din instituție și a politicienilor care îi susțin.

Centre de plasament, azile de bătrâni – aceeași mizerie, aceeași nepăsare

Situația din centrele de plasament nu este un caz izolat. În azilurile de bătrâni din subordinea DGASPC Vaslui, problemele sunt la fel de grave, iar lipsurile la fel de evidente. De la condiții precare, la personal insuficient și slab pregătit, la cazuri de neglijență crasă, toate sunt trecute sub tăcere de către cei care ar trebui să vegheze asupra bunăstării celor mai vulnerabili membri ai societății. În timp ce copiii abandonați și bătrânii neajutorați suferă în tăcere, șeful Consiliului Județean Vaslui, Ciprian Trifan, urmează același model ca mentorul său, Dumitru Buzatu: nu vede, nu aude, nu face nimic. Și, cel mai important, nu este deranjat de faptul că instituțiile subordonate consiliului înghit anual bugete uriașe fără a oferi servicii reale celor care au nevoie. Este evident că sistemul de protecție socială din Vaslui este un mecanism gripat, unde incompetența și corupția sunt ridicate la rang de strategie administrativă. În timp ce oficialii își continuă liniștiți carierele și își păstrează privilegiile, copiii din centrele de plasament sunt lăsați fără apărare.