PNL Vaslui, feuda “președintelui” impus, Mihai Barbu

Președintele Organizației Municipale a PNL Vaslui, Robert Vlada, a demisionat din funcție, iar în locul său a fost instalat interimar nimeni altul decât Marius Arcăleanu, fost liberal, fost lider al Forța Dreptei Vaslui, fost candidat perdant la primărie, fost consilier local, fost consilier județean. Într-un cuvânt: eternul aspirant la o funcție cu greutate, dar mereu rămas pe dinafară. Arcăleanu vine să-i ia locul lui Vlada, un președinte contestat, cu rezultate mediocre. Vlada a fost sabotat chiar de oamenii săi. În spatele acestei rocade politice nu este greu de ghicit cine își face jocurile: președintele impus al PNL Vaslui, Mihai Barbu, care continuă să își consolideze poziția de dictator al filialei, fără drept de apel, fără crâcnire din partea colegilor de partid. După ce l-a instalat pe Arcăleanu în fotoliul de subprefect, acum i-a oferit acestuia și conducerea interimară a organizației municipale. Așa se scrie istoria în PNL Vaslui – nu prin merit, nu prin vot, ci prin aranjamente, în stilul deja consacrat al “marelui conducător” Barbu. Această mișcare nu doar că servește intereselor sale, dar și lovește direct în Mihai Ponea, șeful DSVSA, marele perdant al acestei afaceri politice. Ponea, liberal cu vechime și cu ambiții pe măsură, vizase această funcție și spera să preia și șefia organizației județene. Omul care visa să fie stăpân peste municipiu, care și-a imaginat că el va prelua organizația și că-l va aduce pe Arcăleanu drept locotenent fidel, se trezește acum că protejatul său s-a urcat direct în scaunul pe care-l voia pentru el. Iar ironia e cruntă – Ponea îl considera pe Arcăleanu creația sa, omul pe care l-a sprijinit și alături de care voia să reformeze PNL Vaslui. La finalul anului trecut, Mihai Ponea susținea că negociază cu Arcăleanu pentru a-l readuce în partid și pentru a pune umărul împreună la preluarea organizației. Acum, în loc să-l aibă ca aliat, îl privește de jos, învins fără drept de apel. Încă o dovadă că în politică, prieteniile durează cât interesele converg. Barbu a fost mai rapid, iar Arcăleanu a fost mai oportunist. Pentru Ponea, lovitura e și mai dură pentru că Mihai Barbu nu doar că l-a ignorat, ci l-a și umilit. Nu doar că i-a furat „proiectul” Arcăleanu, dar și-a asigurat că acesta va primi pe tavă și următoarea funcție importantă în partid. Ascensiunea lui Marius Arcăleanu în PNL este fulminantă, iar planul lui Barbu este cât se poate de transparent: următorul pas este numirea acestuia în funcția de secretar general al filialei. De ce? Pentru că în PNL Vaslui, meritul și rezultatele nu contează. Singura regulă e să fii omul potrivit pentru șeful potrivit. Iar Arcăleanu a nimerit exact unde trebuia.

Munca de jos e pentru fraieri – Pîrlog, naivul care cară apă pentru „crinul ofilit”

În acest scenariu, singurul care nu a înțeles unde se află în această schemă este George Pîrlog, tânărul încă naiv, încă necopt, care va face munca de jos și va aduna semnături pentru crinul ofilit al partidului. Pe scurt, Barbu își demonstrează din nou stilul autoritar, Arcăleanu își joacă ultima carte pentru a prinde un loc la masa deciziilor, iar Ponea rămâne cu ambițiile sale neîmplinite și cu gustul amar al trădării. Cât despre PNL Vaslui? O filială sufocată de aceleași figuri obosite și aceleași jocuri, unde doar pionii se mai schimbă, dar regele rămâne același. PNL este acum o feudă condusă de un “președinte” impus care a luat organizația și care își instalează pionii fără niciun fel de opoziție reală. Rezultatul? Un partid din ce în ce mai slab, la fel ca “președintele” său.