Cum își bate joc de cetățeni PNL-ul lui Crin Antonescu: Cristina Trăilă -parașutată la Vaslui, premiată la Guvern pentru incompetența politică

Liberalii se chinuie de mai bine de o lună să găsească un nume pentru funcția de Secretar General al Guvernului. Nu că ar duce lipsă de „candidați”, dimpotrivă, lista e lungă și populată de personaje vechi în politică, care au avut grijă să fie mereu în preajma butoanelor de comandă. Printre numele vehiculate, o surpriză – Cristina Trăilă, fosta deputată care a schimbat Bucureștiul pe Vaslui la ultimele alegeri. A pierdut lamentabil în fața electoratului vasluian, care i-a transmis clar că nu are ce căuta în zonă. Dar în PNL, pierderile electorale nu sunt neapărat un handicap, ba dimpotrivă, pot deveni o rampă de lansare. De ce? Pentru că Trăilă nu a aterizat la Vaslui întâmplător și, cu siguranță, nu a rămas aici din drag de județ sau din dorința de a ajuta oamenii. Acum, a venit momentul să tragă cartea cea mare, iar postul de Secretar General al Guvernului ar putea fi premiul de consolare pentru „sacrificiul” de a încerca să obțină un loc în Parlament dintr-o zonă unde nu o cunoștea nimeni. Acum înțelege toată lumea de ce a venit Cristina Trăilă la Vaslui și de ce nu a plecat, în ciuda faptului că alegătorii au respins-o fără drept de apel. Organizarea județeană a PNL a fost doar un vehicul de carieră pentru ea, un mijloc de a rămâne în cărți, indiferent de voința cetățenilor. Iar acum, recompensa vine de la centru: un post în Guvern, pentru simplul fapt că nimeni din Vaslui nu poate să o dea la o parte.

Cu performanțe politice zero în județ, fără să fi lăsat vreo urmă în comunitate, fără vreun proiect concret pentru vasluieni, Trăilă ar putea deveni unul dintre cei mai puternici oameni ai Executivului. În loc să fie promovat un profesionist local, un om care chiar să înțeleagă județul și să fi contribuit la dezvoltarea lui, PNL o aruncă în față pe această „duduie” cu trecut controversat, acuzată în repetate rânduri de aranjamente mai mult sau mai puțin morale.

Ce înțelege PNL din respectul față de cetățeni? Nimic. Trăilă nu este aleasă de votanți, dar ar pute fi impusă într-o funcție de top, pentru că așa funcționează algoritmul de partid. Bataia de joc a liberalilor nu are limite. În loc să vină cu soluții pentru județ, Vasluiul este folosit drept rampă de lansare pentru politicienii care nu mai au loc în alte părți. Iar în fruntea Guvernului ar putea ajunge un om care nu a demonstrat nimic, dar care are un singur atu – este protejată de cine trebuie. Cu ce au greșit vasluienii ca să merite o asemenea palmă? De ce nu este promovat un localnic, cineva care să aibă un minim respect față de acest județ? Răspunsul este simplu: pentru că în politica românească, pierzătorii sunt câștigători, iar votul cetățenilor nu contează.

Legătura dintre Laura Vicol -PSD(Nordis) și Cristina Trăilă PNL (Schweighofer). De ce nu se ridică și procurorii din pat?

Într-o Românie în care legăturile dintre politicieni, mafii imobiliare și carteluri industriale sunt mai solide decât fundațiile blocurilor ridicate ilegal, două personaje își revendică locul în galeria nepăsării absolute: Laura Vicol (PSD), alias „doamna Nordis”, și Cristina Trăilă (PNL), avocata Schweighofer. Deși din partide teoretic opuse, cele două și-au unit forțele în Comisia Juridică a Camerei Deputaților pentru a apăra interesele rechinilor imobiliari și ale Cartelului Lemnului, mințind fără scrupule și susținându-se reciproc în fața oricărei acuzații publice. Diferența dintre ele? Una a ajuns în arest, iar cealaltă continuă să dea în judecată jurnaliștii care o demască.

Căderea doamnei Nordis

Laura Vicol, fosta șefă a Comisiei Juridice, și-a făcut un renume apărând fără rețineri proiecte de lege favorabile rechinilor imobiliari. „Ca șefă a Comisiei Juridice a Camerei Deputaților, doamna Nordis a propus amendamente prin care rechinii imobiliari care distrug parcurile și alte spații verzi din orașe ar fi urmat să scape de condamnări penale și/sau contravenționale”, scrie jurnalistul Mihai Goțiu. Amănunte AICI

Dar nu doar „dezvoltatorii” i-au fost dragi. Când un deputat PNL a fost prins votând împotriva „DNA-ului Pădurilor”, Vicol a sărit ca arsă să o apere, deși dovezile video erau evidente. Întâmplător, această deputată era nimeni alta decât Cristina Trăilă, avocata Schweighofer, care avea și ea de protejat interese majore. Ironic, super-tupeul doamnei Nordis a primit un răspuns ferm: a fost ridicată de mascați și „cazată” la un „hotel” de 4 pe 4, alături de soțul ei, Vladimir Ciorbă, acționar la Nordis.

Schweighofer Trăilă: Minciunile din Parlament

Cristina Trăilă, spre deosebire de partenera sa de jonglerii legislative, încă nu a ajuns în arest. În schimb, și-a folosit talentul avocățesc pentru a încerca să își albească trecutul, dând în judecată jurnalistul care a expus-o. „În fața instanței a depus o întâmpinare în care pretinde că ea nu a influențat legile ajunse la raport în comisia din care făcea parte”, scrie Goțiu. Să înțelegem că, în viziunea avocatei, parlamentarii nu au niciun rol în adoptarea legilor? Atunci ce căuta în Parlament? Poate doar pentru a-și crește clientela din avocatură, căci în interes public sigur nu a lucrat. Dar tupeul nu se oprește aici. În același proces, Trăilă a susținut că firma Schweighofer este „cea mai cristalină” dintre companiile din industria lemnului. Asta în ciuda faptului că această companie a fost sancționată cu amenzi record de Consiliul Concurenței pentru constituirea Cartelului Lemnului și există hotărâri judecătorești definitive care confirmă ilegalitățile sale.

De ce nu se ridică și procurorii din pat?

Jurnalistul Mihai Goțiu încheie postarea sa cu o frază care ar trebui să pună pe jar instituțiile statului:

„Asupra afirmațiilor avocatei Schweighofer din procesul în care m-a dat în judecată, voi reveni – că unele dintre ele ar trebui să-i dea jos din pat pe inspectorii de la Fisc și niște procurori.” Aceasta este adevărata întrebare: cât de protejate sunt astfel de personaje? Dacă pentru Laura Vicol roata s-a întors, de ce Cristina Trăilă rămâne, deocamdată, neatinsă? Iar tăcerea procurorilor și a instituțiilor de control este poate mai gravă decât tupeul acestor personaje.