Primăria Vaslui are bani pentru orice, numai pentru ce contează nu

Consiliul Local Vaslui se pregătește să adopte bugetul general pentru anul 2025, iar cifrele sunt grăitoare: venituri prognozate de 397 milioane de lei și cheltuieli de peste 450 de milioane de lei, ceea ce înseamnă un deficit de peste 53 de milioane de lei. Cu alte cuvinte, administrația locală cheltuie mai mult decât își permite, dar nu pentru lucruri vitale, ci pentru ce consideră ea că merită. Ca de obicei, banii se găsesc pentru funcționare, dar nu și pentru dezvoltare. La acest capitol, veniturile sunt de 166 de milioane de lei, iar cheltuielile urcă la 220 de milioane de lei. Adică, exact acolo unde ar trebui să vedem investiții reale, în proiecte care să schimbe fața orașului și să îmbunătățească viața vasluienilor, se taie, se amână și se inventează scuze.

Vasluiul nu are bani, dar își permite risipa

Ce face Primăria Vaslui cu banii? Se plânge de lipsa fondurilor pentru proiectele esențiale, dar nu pare să aibă nicio problemă când vine vorba de cheltuieli administrative inutile, de contracte păguboase sau de menținerea unei birocrații sufocante. Ne-am obișnuit deja cu discursul autorităților: „Nu sunt bani pentru infrastructură, nu sunt bani pentru educație”. Dar cumva, există fonduri pentru tot felul de achiziții dubioase, salarii generoase pentru aparatul administrativ și proiecte discutabile, menite mai degrabă să bifeze promisiuni politice decât să aducă beneficii reale comunității. În fața acestui haos bugetar, municipiul Vaslui a primit, printr-o rectificare aprobată în Parlament, peste 61 de milioane de lei în plus. Suma este considerabilă, dar întrebarea rămâne: unde vor ajunge acești bani? Se vor duce în investiții reale sau vor fi absorbiți de același sistem care consumă resurse fără să livreze nimic concret? Lucian Braniște, primarul municipiului Vaslui, încearcă să convingă cetățenii că „Vasluiul merită să se dezvolte”, promițând că fondurile vor fi folosite pentru proiectele asumate. Însă, până acum, ceea ce vedem este un oraș în care prioritățile sunt distorsionate, iar nevoile reale sunt lăsate mereu pe ultimul loc.