Lăutarul Liberal și Grăsanul Lichidat. Politica liberală, în Orașul Viilor, a luat-o razna de tot- BURSA Zvonurilor

Lăutarul Liberal, „aterizat” de câteva luni bune pe colinele parfumate cu vin ale județului, și-a găsit partener de cântare politică într-un personaj de poveste tristă: Grăsanul Lichidat, zis și Iuda de Huși – pardon – din Orașul Viilor.

Cu greu s-a lăsat convins Lăutarul să-l „lanseze” în arenă pe Grăsan, căci dosarul acestuia e mai plin decât portbagajul unui Duster de campanie: un certificat de revoluționar de toată jena, câteva termopane evaporate prin primărie, și o rudă în moarte clinică politică, ținută artificial în viață pe respiratorul unui partid.

Grăsanul, autoproclamat părintele liberalismului moldovenesc, se bate cu pumnul în piept prin crâșme de când cu Revoluția – și cam tot de atunci face pipi pe el la beție și își desface șlițul, ocazional, pe la băbuțele orașului, care nu mai tresar de la vremea Mineriadelor.

După ce-a terminat cu făcutul și desfăcutul, s-a apucat de lichidat: balamale, clanțe, holdșuruburi – tot ce mai mișca prin industria muribundă post-decembristă. Mergea cu bicicleta și cu certificatul în buzunar, nu de alta, dar era prea riscant să-i dea Fiscul de urmă.

În campania trecută, a fost ca un vânător de avioane prăbușite: nu l-a nimerit nimeni, dar s-a trezit, brusc, cu fiara din el înviată. A răsucit ghidonul de la bicicleta electorală, a smuls vintilele, a aruncat casca galbenă în cele patru zări și s-a strecurat, visător, între picioarele Lăutarului Liberal – spintecătorul de la centru, care taie și spânzură prin penele de partid, dar fără logică, că se încurcă-n troace și în propriul trecut.

Ca să nu fie chiar pe gratis toată comedia, Grăsanul Lichidat a învârtit niște parteneri de guvernare pe degete și a luat 500 de milioane de la gura săracilor din județ, pentru campanie. Se plimbă zilele astea cu un Duster luat cu japca de la Ibănești, să mănânce și el o ciorbă electorală, iar cu restul… are de tren, dus întors. Îi recomandăm călduros să ia căruța: măcar așa, să se „răstoarne” și simbolic în fața porții proprii, să vadă lumea cu ce specimen am avut de-a face.

În aceste zile, Lăutarul și Grăsanul se zbat jalnic să strângă ce-a mai rămas: niște fosile politice, doi-trei lingăi și vreo două matracuci locale. Cu ei speră să facă minuni în duminica orbului.

Va urma.

(Și nu promite nimeni că va fi mai bine.)