“Învierea nu are nevoie de explicații” – lecția de credință a Episcopului Ignatie în a doua zi de Paști

O predică fără artificii, dar cu forță teologică rară: despre taina Învierii, discreția lui Hristos și derapajele credinței ostentative.

Într-un climat în care spiritualitatea riscă adesea să devină spectacol, iar cuvântul religios este înlocuit de retorici exclamative, Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, a oferit în a doua zi de Paști, din mijlocul credincioșilor prezenți la Catedrala „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Vaslui, una dintre cele mai coerente, profunde și echilibrate predici ale Ortodoxiei contemporane. Fără a apela la artificii oratorice sau la dramatism inutil, Preasfinția Sa a transmis un mesaj care a readus în atenție esența creștinismului: Învierea lui Hristos ca evidență care nu are nevoie de demonstrații.

„Învierea Domnului este o evidență care nu are nevoie de argumente. Așa cum, atunci când ne trezim dimineața, constatăm lumina zilei, fără ca cineva să ne demonstreze că soarele a răsărit, tot așa, lumina Învierii se impune prin sine.”

Este o poziție teologică fermă, dar exprimată cu o smerenie adâncă. Hristos, spune PS Ignatie, nu a simțit nevoia de a convinge pe nimeni de realitatea Învierii Sale. Nu a făcut demonstrații, nu a oferit „probe”. El doar S-a arătat, iar cei care L-au întâlnit au trăit prezența Sa ca o evidență care luminează și transformă. „Dacă vom citi cu maximă atenție Sfintele Evanghelii, vom constata că nu vom găsi nimic în care Hristos să încerce să se impună ca Cel înviat. Nu le spune femeilor mironosițe: «Veniți să vă arăt cum a avut loc Învierea». Le spune doar: «Bucurați-vă! Nu vă temeți!»”

Această discreție a lui Hristos este pentru PS Ignatie cheia de înțelegere a adevăratei trăiri creștine. Credința, spune el, nu se proclamă cu forța, nu se impune, ci se trăiește. Orice exces de zel religios care caută validare externă este, de fapt, o dovadă de îndoială ascunsă. „Să nu aveți încredere în cei ce vor să vă convingă de ceea ce nici ei nu sunt convinși. Că de aceea fac caz de personalitatea lor. Un om cu adevărat credincios nu face spectacol din credința lui. Te lasă să vezi, să simți, să descoperi tu.”

Episcopul Ignatie a vorbit și despre Săptămâna Luminată, pe care a numit-o, inspirat de părintele Teofil Părăian, „săptămâna raiului bisericesc”. O perioadă de bucurie profundă, în care credincioșii ar trebui să retrăiască intensitatea slujbei din noaptea Învierii, nu doar în ritual, ci mai ales în duh. „Această săptămână este numită Luminată nu doar pentru că universul e cuprins de lumină, ci pentru că cei botezați se împărtășeau zi de zi cu Hristos, Lumina lumii, Lumina ființială care ne transmite energiile necreate ale dumnezeirii.” Dar poate cel mai puternic mesaj din întreaga predică a fost chemarea la autenticitate – în gândire, în trăire, în prezență. PS Ignatie a făcut o paralelă tulburător de clară: așa cum oamenii cu adevărat speciali nu își strigă valoarea, nici Hristos nu și-a etalat în mod teatral dumnezeirea. Forța Lui a stat în tăcerea plină de prezență. „Iisus Hristos este de o discreție extraordinară. Nu impune ceva, nu caută să demonstreze. Nici despre Înviere nu a spus nimic. Nu știm cum a înviat. Poate că unii ar fi fost curioși, dar nu asta contează. Contează că moartea a fost biruită.”

Predica nu a fost doar o interpretare teologică a textului evanghelic. A fost o declarație de principiu într-o epocă în care creștinismul riscă să se transforme într-un exercițiu de imagine. PS Ignatie a oferit o replică tăcută, dar fermă, celor care confundă mântuirea cu marketingul religios, credința cu spectacolul.

„Adevărurile fundamentale ni se impun prin conținutul lor, nu este nevoie să le dovedim. Așa e și cu Învierea. Nu are nevoie de explicații. E o lumină pe care o simți, o trăiești. O evidență care ne locuiește.”