VIDEO: Hristos a înviat, dar siguranța copiilor a murit. Protopopul din Huși, acuzat că exploatează minori în numele Bisericii

În a doua zi de Paște, străzile dintr-un cartier al municipiului Huși au fost animate de o procesiune neobișnuită: zeci de copii, unii foarte mici, au fost urcați în căruțe trase de cai și purtați prin cartier în timp ce erau îndemnați să strige, la unison și cu boxe portabile, „Hristos a înviat!”. Evenimentul a fost organizat de protopopul de Huși, părintele Ștefan Iulian, și a stârnit îngrijorare în rândul localnicilor care au asistat la scenă. “Eu sunt cadru didactic, ce văd în aceste imagini este un abuz. Nu poți să expui niște copii și să-i pui la cerșit. Exploatare a minorilor se numește. Mai avem avocat al poporului, poliție, Protecția Copilului?. Este inadmisibil așa ceva”, spune o femeie din Huși, din cartierul Plopeni.

Admitere Facultatea de Geologie

Solicitat de redacția stiriest.ro, protopopul a oferit un punct de vedere în care susține că acțiunea a fost „o reînviere a unei vechi tradiții”, iar copiii au fost „însoțiți de părinții lor, membri ai parohiei, pe tot parcursul drumului”. “În privința activității pentru care ați solicitat informații vă aduc la cunoștință faptul că scopul ei a fost reînvierea unei vechi tradiții din parohie, în care copiii mergeau și vesteau Învierea Domnului prin acest salut tradițional: „Hristos a înviat!” Copiii au fost însoțiți de părinții lor, membri ai parohiei, pe tot parcursul drumului. Atelajele aparțin unor părinți însoțitori și s-a mers la pas fără a pune în pericol vreun participant”, a spus Ștefan Iulian, protopopul de Huși. Mai mult, acesta afirmă că „nu a fost o manifestare de amploare care să necesite informarea poliției”, întrucât deplasarea s-a făcut „pe străduțe puțin circulate”. Asta în condițiile în care pe imaginile video se observă clar că mașinile trec una după alta pe ambele sensuri, iar copiii nu sunt deloc în siguranță. “Nu a fost o manifestare de amploare care să necesite informarea poliției pentru dirijarea traficului, mica acțiune desfășurându-se pe străduțele parohiei care nu sunt circulate intens”, a mai declarat protopopul.

Acesta recunoaște că s-au strâns bani, dar că ei „au fost folosiți pentru dulciuri și un picnic”. ”Unii credincioși, impresionați de gestul copiilor, le-au mulțumit și le-au oferit bănuți cu care cei mici și-au cumpărat dulciuri la final iar din ce a rămas vor merge la un picnic la iarbă verde”, a mai afirmat protopopul.

Dincolo de tonul aparent inofensiv al explicațiilor, realitatea surprinsă în imagini ridică semne de întrebare serioase. Copiii erau transportați în atelaje lipsite de orice element de siguranță, unii fără adulți în preajmă vizibilă, pe drumuri pe care circulau autoturisme. Situația devine cu atât mai problematică cu cât s-a recurs la folosirea copiilor într-un demers public de colectare indirectă de fonduri, fără transparență și fără vreun cadru clar aprobat.

Un obicei reinventat cu scop financiar! Cerşetorie în numele bisericii

Din declarația oficială nu reiese clar dacă această „tradiție” a fost cu adevărat o reluare fidelă a unui obicei vechi sau o inițiativă de conjunctură, adaptată pentru a crea un impact emoțional asupra credincioşilor. Nu este pentru prima dată când protopopul de Huși este acuzat, în mediile locale, că folosește copiii în acțiuni religioase în care se strâng bani de la oameni impresionați de gest. Astfel de metode, chiar și dacă sunt motivate religios, pot aluneca periculos în zona manipulării sentimentale, în special atunci când sunt implicate persoane vulnerabile, precum minorii. Chiar dacă acțiunea nu a avut amploarea unui eveniment public de mari dimensiuni, organizarea transportului copiilor în căruțe, fără protecții și pe drumuri publice, este o chestiune de siguranță, nu de tradiție. Faptul că „nu a fost informată Poliția” nu exonerează organizatorii de responsabilitatea față de eventuale riscuri. Mai mult, în lipsa unui cadru oficial, orice incident ar fi putut avea consecințe grave, pentru care nu s-ar fi putut invoca „intențiile bune” ale inițiatorilor.

Acțiunea protopopului Ștefan Iulian pare să fi avut un dublu impact: pe unii i-a emoționat, pe alții i-a alarmat. Ceea ce pentru inițiatori a fost „o reînviere a unei tradiții” a fost perceput de alți localnici drept o manifestare neasumată, riscantă și deranjantă pentru spațiul public. Iar întrebarea care rămâne, dincolo de cuvinte frumoase, este aceasta: unde tragem linia între exprimarea credinței și folosirea acesteia ca pretext pentru a cere bani și a perturba ordinea publică – chiar și „pe străduțe puțin circulate”?