Republica de la Ploiești, reloaded: când ciocanul face revoluție

O postare acidă a deputatului Adrian Solomon readuce în actualitate o pagină aproape uitată din istoria României – efemera „Republică de la Ploiești” din 1870 – pentru a comenta, într-o cheie ironică și tăioasă, o decizie recentă luată de un judecător din Ploiești. Acesta, sfidând cadrul legal și Constituția, ar fi suspendat anularea alegerilor prezidențiale din decembrie, proclamând, practic, în numele „boborului”, o nouă ordine… de la înălțimea propriului ciocan.

În viziunea lui Solomon, judecătorul ploieștean seamănă cu un Candiano Popescu contemporan: un „revoluționar” care nu se împiedică de lege atunci când simte chemarea istoriei. Deputatul nu ezită să ironizeze amploarea gestului, propunând chiar o statuie a magistratului – nu una obișnuită, ci una în stilul figurilor neolitice, cu „testicologie avansată”, un concept inventat pe loc, dar care sugerează clar despre ce „virtute” e vorba.

Comparând episodul prezent cu farsa istorică a proclamării Republicii Ploieștene – rapid sufocată de autoritățile vremii –, Solomon mizează pe ideea că, și de această dată, „Reacțiunea” (în cazul de față, Inspecția Judiciară) va interveni și va restaura ordinea legală. Dincolo de umor, mesajul e clar: deciziile aberante și abuzive nu trebuie tratate doar cu dispreț, ci și cu sancțiuni concrete.

Deputatul îndeamnă la reacție fermă, propunând o „internare” de 30 de zile la Biblioteca Facultății de Drept pentru reeducarea magistratului, urmată de trimiterea sa la pensie. Ironia este usturătoare, dar fondul problemei rămâne grav: orice abatere de la lege în numele unei pretinse „voințe populare” poate fragiliza democrația și statul de drept.

Într-o notă de final, Solomon recomandă lectura nuvelei „Boborul” de Caragiale, ca antidot pentru naivitate și ca lecție de luciditate asupra spiritului gregar care poate fi ușor manipulat. Prin această paralelă între trecut și prezent, Solomon reușește nu doar să taxeze o decizie halucinantă, ci și să transmită un avertisment: fără vigilență și reacție, istoria riscă să revină nu ca tragedie, ci ca farsă. Iar Ploieștiul, iată, rămâne, peste veacuri, simbolul perfect al derapajelor travestite în revoluție.