Când credința se măsoară în bani – cazul de la Pușcași și lecția pentru Biserică

Într-o lume tot mai săracă în repere morale, exact cei care ar trebui să fie lumina comunității ajung, uneori, să-și bată joc de suferința oamenilor. Cazul scandalos din comuna Pușcași, Vaslui, unde un preot a cerut bani pentru a îngropa un bărbat sărman, nu este o întâmplare izolată. Este simptomul unei boli adânci: mercantilizarea credinței.

Preotul Pavel Buimac a reușit, într-un singur gest, să rănească imaginea întregii Biserici Ortodoxe Române. Când un bărbat trăiește singur, în sărăcie lucie, fără ajutor din partea nimănui, și moare carbonizat într-un incendiu, ce poate fi mai firesc, mai omenesc, mai creștinesc decât să îi întinzi mâna, fără condiționări, fără tarife?

Din păcate, pentru unii, orice moment, chiar și moartea, devine ocazie de “taxare”.

Este de apreciat reacția Episcopiei Hușilor, care a condamnat ferm această practică și a declanșat o anchetă internă. Poziția oficială e clară: Biserica interzice condiționarea slujbelor de bani, mai ales în cazuri de sărăcie extremă. Dar dincolo de anchete și comunicate oficiale, rămâne întrebarea grea: câți alți preoți gândesc la fel ca Pavel Buimac și acționează asemenea, doar că nu ajung să fie expuși public? Credința nu se vinde. Mila nu are tarif. Iar în momentele de cumpănă ale vieții, oamenii au nevoie de preoți, nu de contabili ai durerii.

Biserica trebuie să înțeleagă că încrederea oamenilor nu se mai câștigă prin ziduri renovate sau prin procesiuni fastuoase. Se câștigă în astfel de momente, în tăcerea durerii, în gesturile mici, sincere, de ajutor necondiționat. Cazul de la Pușcași trebuie să fie un semnal de alarmă. Dacă Biserica nu va ști să se curețe singură de cei care calcă în picioare învățătura Evangheliei pentru câțiva lei în plus, va ajunge să își piardă, încet, încet, cel mai de preț dar: credibilitatea.