Ucenicul îl depășește pe mentor. Braniște cumpără un teren agricol pentru cimitir și îl prezintă drept mare act de responsabilitate publică

Primarul Lucian Braniște calcă apăsat pe urmele predecesorului său, Vasile Pavăl, dar pare hotărât să meargă chiar mai departe. Dacă Pavăl i-a dus ani de zile pe vasluieni „cu vorba bună”, promițând un nou cimitir dar preocupându-se de „binele băieților deștepți”, actualul primar reușește performanța de a transforma o achiziție dubioasă de teren extravilan agricol într-un discurs despre sufletul comunității și responsabilitate administrativă.

În ultima ședință a Consiliului Local Vaslui, s-a aprobat cumpărarea, prin negociere directă, a unui teren de aproape 5 hectare în zona intersecției străzilor Dimitrie Cantemir și General Rășcanu, unde primarul vrea să construiască noul cimitir al orașului. Terenul, însă, este extravilan și agricol, adică exact genul de amplasament care, în mod normal, nu justifică o achiziție „de urgență” cu bani publici. „Știu că subiectul construirii unui nou cimitir a stârnit în ultimele zile îngrijorări și emoții puternice… Este o nevoie concretă, care nu mai poate fi ignorată… Vom face totul cu respect, grijă și deplină transparență”, a spus Braniște, solemn, într-un discurs livrat cu patos și ambalaj electoral.

Frumos spus. Doar că în spatele cuvintelor, realitatea e mai puțin poetică:

• Terenul va fi cumpărat direct, fără licitație.

• Nu este deloc la distanță de zonele locuite, ceea ce ridică semne de întrebare în privința respectării normelor legale.

• Este teren agricol, extravilan, pentru care transformarea în cimitir presupune costuri administrative și urbanistice importante.

• Primăria a oferit în trecut drept de servitute gratuit unui privat în zona termica, cu girul prefecturii, deși era spațiu public – dar când e vorba să cumpere, plătește fără să clipească.

Deci da, Braniște înfruntă realitatea. Dar cu banii contribuabililor și în beneficiul altora. Terenul nu e de utilitate publică, dar se plătește ca și cum ar fi. Nu e nici situat într-o zonă optimă, dar a fost perfect convenabil pentru o achiziție fără concurență. Cine câștigă aici? Nu orașul, ci „extraordinar de bogații” care în patru ani de administrație abilă transformă pământul în aur și promisiunile în profituri.

Braniște e demn de Pavăl. Poate chiar îl depășește.

Dacă fostul edil a excelat în stagnare cu zâmbetul pe buze, actualul primar ridică tehnica la rang de artă: adaugă o poleială de „umanism” și o mână de discurs pseudo-religios ca să mascheze un act pur administrativ, dar extrem de discutabil.