Bolojan cere austeritate, dar Barbu și clientela PNL prosperă în continuare. România, luată din nou de fraieră

Suntem tot mai aproape de formarea unui nou guvern, iar direcția este clară: vin vremuri grele. O spune chiar Ilie Bolojan, președinte interimar al PNL și preferatul lui Nicușor Dan pentru funcția de premier. Mesajul? România are nevoie de măsuri dure: tăieri de sporuri, măriri de taxe și, eventual, o lecție de austeritate aplicată exact celor care nu au de unde tăia. Până aici, totul pare coerent, dar realitatea politică bate din nou logica. Liberalii s-au oferit să intre la guvernare fără să pună nicio condiție, deși tocmai ei au guvernat România în ultimii ani și tot ei au dus-o în pragul colapsului bugetar. Acum, când vine nota de plată, PNL își suflecă mânecile ca și cum ar fi venit salvatorii, nu vinovații. Bolojan vorbește despre „măsuri curajoase”, dar nu începe curățenia cu propriul partid, acolo unde funcțiile și avantajele sunt mai adânci decât deficitul. Dacă tot vrea reformă, să taie de la colegii săi: Cristina Trăilă și traseistul politic Mihai Barbu, persoane care au ocupat, de-a lungul anilor, numeroase poziții în aparatul de stat, fără concurs sau validare populară.

Cristina Trăilă, șefa Secretariatului General al Guvernului și membră PNL Vaslui, este un exemplu de „eficiență liberală”: încasează peste 4.000 de euro pe lună pentru câteva ședințe într-o bancă de stat, pe lângă salariul consistent de la Guvern. În timp ce partidul spune că nu mai sunt bani și pregătește poporul pentru „reforme dureroase”, pentru „ai lor” bancomatele sunt mereu pline.

Mihai Barbu, fost PSD-ist, fost PP-DD-ist, devenit liberal, are un traseu care ar face invidios orice profesionist al funcțiilor publice. A fost pe rând coordonator de consilieri, director de campanie, responsabil în Diaspora, iar din 2020 – director general la SC Telecomunicații CFR SA, apoi președinte al CA Metrorex. Un tur de forță prin toate instituțiile care mai aveau o funcție bine plătită de oferit. Asta în timp ce în teritoriu, rețeaua de partid funcționează ca un aparat de redistribuit avantaje. Florin Ionel, liberal de carieră și fugar de nevoie, a fost angajat cu aproape 10.000 de lei pe lună într-o primărie condusă de un coleg de partid, după ce a eșuat politic în două comune. Ce face concret? Nimeni nu știe. Nici el.

Liliana Trifan, fostă lucrătoare la Romtelecom și activistă fidelă PNL, a fost răsplătită cu un loc în AGA la Gaz Est. Voci din partid susțin că se căuta un post pentru ea într-o instituție de stat. Oricum, între timp Mihai Barbu i-a oferit şi poziția de contabil. Austeritatea, se pare, e doar pentru cei care nu au carnet de partid.

Și în timp ce PNL livrează aceste exemple de clientelism activ, PSD – adversarul tradițional – dă semne de o minimă decență. Liderul interimar Sorin Grindeanu a discutat cu sindicaliștii despre renunțarea la vouchere, indemnizații de hrană și alte beneficii. Un pas timid, dar tot mai aproape de realitate decât efortul liberal de a proteja rețeaua de partid.

Dacă Bolojan vrea reformă adevărată, să înceapă cu Cristina Trăilă, Mihai Barbu, Florin Ionel, Octav Chiriac și Liliana Trifan. Să le taie sporurile, consiliile de administrație, contractele și angajările. Adevărata eficiență începe din propria ogradă. Până atunci, PNL e dispus la orice, doar să nu plece de la guvernare. Iar România, ca întotdeauna, plătește nota.