Negrești, orașul în care timpul a stat pe loc. Primarul liberal Cristi Rusu ține comunitatea captivă între promisiuni și scuze

România e o țară a contrastelor. Pe de-o parte, orașe care pulsează de viață, investiții și oportunități. Pe de altă parte, localități unde timpul pare că s-a oprit, iar lipsa speranței a devenit rutină. Cel mai elocvent exemplu este contrastul dintre Negrești, un oraș uitat de lume din județul Vaslui și alte orașe din România. Negrești se zbate într-o realitate dură. Lipsa locurilor de muncă, investițiile aproape inexistente, exodul tinerilor și dependența de ajutoarele sociale au adâncit sărăcia. Educația e slab finanțată, infrastructura e precară, iar economia locală aproape inexistentă. Aici, dezvoltarea nu vine, pentru că nu are un teren fertil pe care să crească. Negreștiul a fost uitat în trecut.

În timp ce alte orașe din România prind viteză și atrag investiții, Negrești pare blocat într-un prezent permanent, fără orizont. Lipsa locurilor de muncă, infrastructura precară, investițiile inexistente și exodul tinerilor au devenit realitatea cotidiană a unei comunități uitate de lume. La cârma acestui oraș se află de ani buni liberalul Cristi Rusu, un primar care a reușit performanța de a transforma stagnarea în politică de administrație.

Baza sportivă, o promisiune ratată

Cel mai recent exemplu este baza sportivă promisă cu surle și trâmbițe. Proiectul a fost aprobat la nivel de documentație de Compania Națională de Investiții și trecut pe lista-sinteză, dar nu a trecut mai departe. Explicația primarului? „Ordonanța Austerității” ar fi blocat orice lucrare nouă.

O scuză comodă, care nu ține cont de realitatea politică: guvernul care a dat această ordonanță este condus de propriul partid, PNL, iar în poziții-cheie se află oameni cu care Rusu poza relaxat în campaniile electorale.

Spitalul-fantomă, tăcere totală

Dacă despre baza sportivă primarul are măcar o scuză, în privința spitalului închis din oraș, Cristi Rusu preferă tăcerea. În campanii, promitea cu voce tare redeschiderea unității medicale. Astăzi, subiectul a dispărut complet din discursul său. Clădirea părăsită rămâne un simbol al promisiunilor deșarte, iar comunitatea se descurcă cum poate, în lipsa unor servicii medicale esențiale.

Un oraș captiv

Negreștiul nu este doar un oraș sărac. Este un oraș captiv. Captiv în promisiuni electorale repetate și neonorate. Captiv într-o administrație care dă vina pe „austeritate” în timp ce propria rețea politică ocupă birouri la București. Captiv într-un cerc vicios al lipsei de viziune și al amânării perpetue. Iar cât timp primarul Cristi Rusu continuă să confunde administrația cu scuzele, timpul în Negrești va rămâne pe loc.