Curtea de Conturi, paznicul adormit al banului public. Primăriile fac legea după bunul plac, iar șefa instituției este mai preocupată de protejarea baronilor politici

O declarație a lui Ioan Pavăl, fostul șef al Fiscului vasluian, scoate la lumină o realitate veche de decenii: în România, colectarea taxelor și impozitelor depinde nu de lege, ci de primar. Povestea spusă de acesta, cu subordonatul care mergea prin sat să adune restanțele și era oprit de edil cu replica „întâi mă întrebi pe mine”, arată clar cine dictează regulile. Nu Codul Fiscal, nu Curtea de Conturi, ci voturile și influența politică. Întrebarea firească este: unde era Curtea de Conturi în tot acest timp? Și unde este acum, când primăriile, unele în grevă, altele trimite somații în serie pentru taxe vechi de ani de zile, se joacă de-a legea după bunul plac? Instituția care ar trebui să fie câinele de pază al banului public s-a transformat într-un câine de curte, dresat să tacă. 

„Primăriile sunt în grevă! Unele. Altele au început să trimită somații pentru impozite și taxe restante. De ce acum? Ce a făcut până acum Curtea de Conturi? Nu cumva sunt sume prescrise?

Primăriile au aflat că nu vor mai primi bani de la buget, nu vor mai avea bani de salarii și au trecut la treabă. Vă dau un exemplu concret, petrecut în urmă cu ceva ani. Un subordonat de la colectare și executare silită, priceput, chiar dacă nu avea studii superioare, făcea naveta din comuna sa, aflată la 7-8 km. A venit la mine și mi-a spus că vrea să plece la primăria din satul lui, în aceeași activitate. După două-trei zile și-a luat mapa cu restanțieri și a pornit prin sat, exact cum făcea și la noi. A mers la un debitor să-i spună că are impozite restante. Debitorul l-a întrebat: „Cine te-a trimis?”. El i-a răspuns că își face sarcina de serviciu. Debitorul: „Băi, eu l-am votat pe primar, nu mai veni la mine după bani”. A mai mers și la alți debitori și, când s-a apropiat de ora 16, așa cum făcea și la noi, s-a întors la primărie. Primarul îl aștepta în ușă și i-a spus: „Băi, de acum nu mai mergi după încasarea impozitelor și taxelor unde vrei tu. Înainte de a pleca, trebuie să mă întrebi pe mine”, a declarat Ioan Pavăl, fostul șef al Fiscului vasluian.

Sub conducerea Elenei Ghilimei, Curtea de Conturi Vaslui pare mai preocupată să nu deranjeze baronii politici care o țin în funcție decât să își facă datoria. În loc să verifice dacă sumele cerute acum de primării nu sunt prescrise, în loc să controleze modul arbitrar în care edilii folosesc banii și impun dări, Ghilimei preferă liniștea bine plătită a biroului său. Și nu e vorba doar de trecut. În ultimii ani, Curtea de Conturi a închis ochii la nereguli flagrante: contracte de achiziții cu firme de casă, lucrări supraevaluate, angajări pe criterii politice. Raportările ajung rareori în spațiul public și, atunci când apar, sunt scrise într-un limbaj tehnic care acoperă adevărata amploare a jafului. În realitate, controalele nu ating niciodată nervul sistemului: rețelele clientelare care storc banul public și își cumpără protecția prin funcții și tăcere instituțională.

Adevărul crud e simplu: în Vaslui, unii primari fac ce vor pentru că știu că nimeni nu îi verifică serios. Elena Ghilimei, este prea ocupată să își păstreze scaunul și sprijinul politic pentru a-și aminti de rolul său legal. Iar în timp ce oamenii sunt somați să plătească impozite la limita prescripției, cei care administrează banul public scapă basma curată.