Dorința de Crăciun a părintelui Alexie: „Doamne, nu-mi da mie nimic. Dă-le lor”

O rugăciune care nu cere nimic pentru sine. Mesajul părintelui Alexie, de la Mănăstirea „Ștefan cel Mare”, care a atins inimile oamenilor

Într-o perioadă în care mulți își fac liste, își numără dorințele și pregătesc cadourile pe care le vor sub brad, părintele Alexie, starețul Mănăstirii „Ștefan cel Mare” din județul Vaslui, a ales să vorbească despre un alt fel de Crăciun. Unul în care rugăciunea nu este o listă de cereri, ci o întindere de inimă spre ceilalți. Un Crăciun în care cel care slujește oamenii zi de zi nu își pune pe primul loc nici un gând, nici un vis, nici o nevoie. „Doamne, nu-mi da mie nimic. Dă-le lor.”

Aceasta este dorința lui de Crăciun. Simplă, dar grea ca un munte. De ani de zile, părintele Alexie îi primește pe oameni așa cum sunt: cu dureri, cu frământări, cu neputințe, cu speranțe frânte. De aceea poate că mesajul său are atâta forță. Pentru că vine dintr-un loc în care nimic nu se visează doar pentru sine, ci pentru toți cei care îi trec pragul și îi cer un cuvânt de alinare. În postarea sa, părintele vorbește rar, limpede și fără artificii. Își dorește vindecare pentru copiii bolnavi, liniște pentru cei singuri, pace pentru cei părăsiți, prunci pentru cei care îi așteaptă ani de zile. Își dorește ca bătrânii uitați să fie din nou văzuți și cei care au pierdut pe cineva drag să simtă că moartea nu rupe iubirea. Își dorește împăcare pentru familiile certate și putere pentru cei care nu mai pot să creadă în ei. Părintele Alexie îi așază pe toți în rugăciune, cu o grijă caldă și cu un respect profund. Le dă fiecăruia un loc în lumina Crăciunului. De aceea postarea a atins atât de multe suflete. Pentru că vorbește despre tragedii tăcute, dar și despre miracolul discret al unei mâini întinse. „Mi-aș dori ca oamenii să înțeleagă că miracolul Crăciunului nu este despre ce punem sub brad, ci despre ce purtăm în inimă”, scrie părintele. Mesajul părintelui Alexie devine, astfel, o chemare la omenie. La atenție. La tandrețe. La apropiere. O invitație de a face, fiecare, loc în suflet pentru alții. Și poate că acesta este adevăratul dar al Crăciunului: nu schimbarea lumii prin miracole spectaculoase, ci schimbarea lumii prin oameni care aleg să fie buni.