Cine are grijă de copiii și bătrânii amărâți din Vaslui? Episcopia Hușilor face treaba statului! Șapte ani de ajutor pentru săraci. Zero prezență DGASPC

De ani buni, prin satele uitate ale județului Vaslui, se repetă aceeași imagine: preoți care bat din poartă în poartă, duc pachete, lemne de foc, haine groase, mâncare și, poate cel mai important, o vorbă bună. În fruntea acestor acțiuni sunt Preasfințitul Părinte Ignatie și părintele Vladimir Beregoi, alături de voluntarii Episcopiei Hușilor. Nu o dată pe an, pentru poze, ci de peste șapte ani, de mai multe ori pe an, constant. Bătrâni singuri, copii săraci, familii care trăiesc în frig și foame îi cunosc. Pentru ei, caravana „Dar de Crăciun” nu este o lozincă, ci o salvare. Episcopia Hușilor a ajuns acolo unde statul nu mai ajunge sau, mai grav, nu mai vrea să ajungă. În tot acest timp, o absență sare în ochi. Reprezentanții Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului Vaslui nu au fost văzuți niciodată mergând alături de preoți prin aceste sate. Nici la bătrânii uitați, nici la copiii care adorm flămânzi. Deși exact aceasta este instituția plătită din bani publici să se ocupe de ei. DGASPC Vaslui este condusă de ani de zile de Dragoș Cazacu, un nume asociat constant cu vechea gardă politică a județului, apropiat de Dumitru Buzatu și tolerat, mai nou, de actuala conducere a Consiliului Județean. “Dezvoltatorul” Ciprian Trifan, urmașul lui Buzatu, știe că nu se poate atinge de anumite personaje. Instituția pe care o conduce Dragoș Cazacu înghite bugete mari, dar oferă tot mai puține explicații. Când vine vorba despre copiii din centrele de plasament, situația devine și mai gravă. Datele publice despre abuzuri, nereguli sau probleme serioase sunt vechi, din 2017–2019. De atunci, liniște. Nu pentru că totul ar fi devenit perfect, ci pentru că informațiile nu mai sunt făcute publice. Lipsa transparenței a devenit regulă, iar controlul real, o excepție. Aceeași tăcere planează și asupra azilelor de bătrâni din subordinea DGASPC. Condiții modeste, personal insuficient, sesizări ignorate. Statul tace. Instituția tace. Conducerea tace. În antiteză, Episcopia Hușilor face exact opusul. Nu ascunde, nu pasează responsabilitatea, nu invocă proceduri. Intră în casele oamenilor, vede cu ochii ei sărăcia și acționează. Fără conferințe sterile, fără rapoarte stufoase, fără scuze. Diferența este dureroasă, dar clară. Pe de o parte, o instituție a statului, bine plătită, dar absentă. Pe de altă parte, Biserica, criticată adesea, dar prezentă acolo unde nimeni nu mai ajunge. În județul Vaslui, mii de suflete sunt ținute în viață de solidaritate și credință, nu de sistemul public de protecție socială. Iar această realitate ridică o întrebare simplă, pe care oamenii o înțeleg fără explicații sofisticate: cine își face cu adevărat datoria față de cei mai vulnerabili?

Beauty Code Vaslui

Rezumatul episodului de la pescuit, petrecut în urmă cu doi ani și jumătate

În ziua în care Dumitru Buzatu a fost prins în flagrant de procurorii DNA, directorul DGASPC Vaslui, Dragoș Cazacu, se afla la pescuit pe aceeași baltă, alături de mai mulți apropiați ai fostului lider PSD. Cazacu a declarat public că a plecat la pescuit în ziua respectivă ca într-o zi obișnuită de concediu, fără să știe ce urma să se întâmple. Spune că știa că Buzatu urma să vină pe baltă, dar susține că nu a participat la nicio discuție și că a stat separat, „lângă sculele de pescuit”. Potrivit propriei relatări, la masa la care s-a aflat și Buzatu ar fi stat doar câteva zeci de secunde, după care s-a întors la pescuit. Momentul flagrantului l-a surprins pe traseu, când mașina în care se afla a fost oprită de procurori. Cazacu a povestit că a fost percheziționat, întins pe capota mașinii și avertizat să nu folosească telefonul. Spune că a trăit o stare de panică, neștiind ce se întâmplă și crezând inițial că este vorba despre un control al Poliției de Frontieră. După intervenția procurorilor, Cazacu s-a întors la Vaslui, iar ulterior a mers la domiciliul lui Buzatu pentru a fi alături de Tudor Buzatu, despre care a spus că trecea printr-un moment extrem de greu. A respins ideea că ar fi mers „din obediență”, susținând că a fost un gest de empatie personală. Declarația care a atras cele mai multe reacții publice a venit ulterior, când Cazacu a afirmat că este dispus să se împrumute la bancă pentru a ajuta financiar familia Buzatu, dacă va fi nevoie. A spus că ar face același lucru pentru orice prieten apropiat aflat într-o situație dificilă. Episodul a rămas în memoria publică nu doar prin contextul flagrantului, ci și prin asocierea directă a unui șef de instituție publică din domeniul protecției sociale cu cercul intim al fostului baron PSD al județului, într-un moment-cheie al anchetei penale.