Aurel Căciulă: “Este necesar ca şcoala să rămână un mediu sigur şi prietenos!”

Bullying-ul în şcoli reprezintă o problemă tot mai des dezbătută în ultima perioadă. Unul din 5 copii umileşte în mod repetat alt copil la şcoală, iar fenomenul este în plină ascensiune. Această problemă a câştigat din ce în ce mai multă atenţie în ultimii ani, din cauza tehnologiei şi noilor modalităţi prin care copiii şi adolescenţii pot comunica între ei şi se pot hărţui între ei, prin internet, telefon mobil şi reţele de socializare.
“Curtea şcolii este un microunivers social în care copiii primesc primele lecţii de viaţă în afara familiei: validare, acceptare, empatie, dar din păcate, şi teamă, ruşine, respingere. De cele mai multe ori, încărcarea negativă de la şcoală afectează emoţiile pozitive, ambiţia şi potenţialul copiilor. Bullying-ul este o problemă care poate da peste cap copilul la şcoală, viaţa lui socială şi starea lui emoţională. Excluderea din grup, izolarea socială, ameninţarea cu violenţa fizică, umilirea, violenţa fizică şi distrugerea bunurilor personale, interdicţia de a vorbi, de a interacţiona cu un alt coleg, răspândirea de zvonuri cu caracter denigrator – sunt comportamente specifice bullying-ului, cu care copiii se întâlnesc frecvent în mediul şcolar”, susține deputatul PSD Aurel Căciulă.
Această formă de abuz emoţional şi fizic are 3 caracteristici: intenţionat – agresorul are intenţia să rănească pe cineva; repetat – acelaşi copil este rănit mereu; dezechilibru de forţe -agresorul îşi alege victima care este percepută ca fiind vulnerabilă, slabă şi nu se poate apăra singură.
Din păcate, se întâmplă pe coridoarele şcolii, în curte, pe străzi şi chiar în sălile de clasă. Nedepistat la timp, bullying-ul poate lăsa traumă şi repercusiuni ireversibile asupra adaptabilităţii copilului în societate.
Există bullying fizic, verbal, sexual sau psihic.
Expunerea la violenţă a unei persoane poate produce schimbări majore, exponenţial amplificate la alte fenomene de violenţă, atât din partea agresorului, cât şi din partea celui agresat.
De multe ori, agresorul adoptă violenţa ca ultimă posibilitate de defulare şi exprimare, fiind la rândul său abuzat sau neglijat. Acest comportament al agresorului este determinat de lipsa de empatie, egocentrism, superficialitatea relaţiilor umane, orgoliu, dar mai ales expunerea şi preluarea unor modele de comportament familial.
Acest fenomen are un efect negativ asupra tuturor, asupra copilului care este „ţintă”, asupra celor care sunt martori la conflict, asupra „agresorului” şi asupra tuturor celor care sunt conectaţi, într-un fel sau altul, cu fenomenul.
“Cu toţii ne dorim şcoli în care relaţiile de colaborare, de colegialitate şi de prietenie să primeze. De fapt, vorbim despre locul în care copiii obţin deprinderi esenţiale şi dezvoltă relaţiile definitorii pentru viitorul lor.
Este necesar ca şcoala să rămână un mediu sigur şi prietenos, prin promovarea unor metode pozitive şi eficiente de educare socio-emoţională, în spiritul valorilor de toleranţă, respect, protecţie şi curaj” a mai spus Căciulă!