PS Ignatie: “Nevoinţa postirii – o realitate actuală, pentru că actuală este şi libertatea spirituală”

Creştinii se pregătesc trup şi suflet pentru Postul Paştelui, menit să fie în primul rând un răgaz de reculegere şi fapte bune.

Credincioşii se vor abţine de la bucatele „de frupt” sau „de dulce”, adică de la orice alimente de origine animală. Şi cel mai greu, după cum spun şi preoţii, va fi să se împace cu toată lumea şi să-şi iubească semenii ca pe fii ai lui Iisus Hristos. Duminică a fost Lăsata Secului la brânză, adică ultima zi în care s-au mâncat lactate şi ouă. În ultima zi de duminică, dinainte de postul cel mare, ortodocşii au avut voie să pună pe masă lapte, ouă şi brânză. Pentru ultima oară, până la Paşti.

Sărbătoarea e numită Lăsatul de Sec. Între această zi şi Înviere vor mai fi doar două zile cu dezlegare la pește. De Buna Vestire şi de Florii. Creştinii care ţin post s-au pregătit fiecare după cum a înţeles. Unii vor sacrifica dorinţele trupului. Alţii vor renunţa la supărări şi orgoliu. “ Nevoinţa postirii este o realitate actuală, pentru că actuală este şi libertatea spirituală. S-ar putea cineva întreba de ce e nevoie să postim? Nu cumva este total inactual? De ce postul presupune în dubla lui dimensiune – sufletesc (de la păcate şi răutate) şi trupesc (abstinenţă de la anumite alimente) o luptă împortiva a tot ceea ce este rău în noi înşine? De ce trebuie să postim şi trupeşte pentru a stârni în noi dorul după Dumnezeu?

Răspunsul poate părea paradoxal pentru ideologia lumii de astăzi: postul afirmă demnitatea noastră de fiinţe spirituale, care avem ca trăsătură esenţială capacitatea de a fi liberi de tot ceea ce ne desfigurează, spiritual vorbind, ca oameni. Libertate este să poţi să te înfrânezi, atunci când ai tendinţa de a te îmbuiba şi de a-ţi maltrata stomacul; libertate este să înveţi ce înseamnă să renunţi la ceva ce-ţi place foarte mult; libertate este să refuzi oferta răului, care te transformă într-un sclav al lui, şi să doreşti binele, care ţi se pare mai greu de făptuit; libertate este să decizi să ai o minte „sprintenă”, ca urmare a postirii; libertate este să te rogi, ca în felul acesta să te smulgi din tot ceea ce te ţine legat de cele ale teluricului; libertate este să vezi că o tânără/tânăr poate să ţină, cu suficientă lejeritate, o dietă severă pentru a scapa de kilogramele în plus, iar tu eşti neputincios în a te abţine de la ceva; libertate este să constaţi că este un „trend” să mănânci vegetarian sau row food, iar tu nu poţi renunţa în ruptul capului la „leguma” care se numeşte carne; libertate este să constaţi că altul posteşte, având în suflet încredinţarea că în felul acesta îşi struneşte voinţa şi că mai domoleşte pornirile năvalnice şi instinctuale ale trupului; libertate este să crezi că mâncarea de post, aşa cum inspirat spunea patriarhul Bisericii noastre, PF Daniel, este cea care ne dă imboldul de a fi oameni de lumină, pentru că vegetalele se dezvoltă prin asimilarea energiei luminoase; în sfârşit, libertate este şi să doreşti, cu toată fiinţa ta, libertatea, pe care numai viaţa spirituală ţi-o poate afirma deplin.

Prin urmare, postul este actual, pentru că actual este şi să ne exercităm libertatea spirituală ori de câte simţim că ne înrobesc viciile şi patimile, care ne fac să demisionăm de la vocaţia noastră de a fi în comuniune cu Dumnezeu”, spune Preasfințitul Ignatie. 

Lăsata Secului este prilej de reconciliere. Ne cerem iertare, ne strângem în braţe şi punem capăt oricărui conflict ca să intrăm împăcaţi cu toată lumea în postul mare. Cele 40 de zile sunt, din punct de vedere religios, un examen. Dar proba de voinţă nu e în primul rând a trupului, ci a spiritului. Poţi să mănânci o căruţă de mere şi zece saci de cartofi, dacă faci rău, priveşti cu invidie sau îi minţi pe cei din jur. Fie că îi cunoşti sau nu.

Sorin SAIZU