Cimitirul “Trei Ierarhi” din Bârlad, o rușine pentru autoritatea locală- FOTO

Cimitirul este o carte de vizită a unei comunităţi, fie la sat, fie la oraş. Practic, să ne amintim, există în fiecare localitate anumite bunuri sacre: Biserica, cimitirul, capela, troiţele, monumentele consacrate eroilor ş.a.

Cimitirul “ Trei Ierarhi” din Bârlad este o rușine pentru autoritatea locală, dar și o carte de vizită neonorantă în fața celor care vin din alte părți.

Poate măcar imaginile surprinse de noi îl vor face pe directorul DAPPC Bârlad să își trimită subalternii pentru a-și face munca remunerată , cu bani frumoși, de contribuabili.

Îmaginea mormintelor înghesuite unul lângă celălalt, multe fiind neîngrijite și degradate, a coroanele din plastic, a bălăriilor și vegetației omniprezente, a gunoiului care tronează în cantități apreciabile, este dezgustătoare și dezolantă. Oare așa ne arătăm prețuirea, recunoștința și dragostea față de înaintași?

Cei care administrează cimitirele se îngrijesc doar de încasarea sumelor pentru locurile de veci și pentru înmormântări sau au și obligația de a le întreține, a le păstra curate și în bună rânduială?

Anul acesta taxa de cimitir a fost scoasă și a fost introdusă o nouă taxă specială în valoare de 36 de lei pe an. Scopul acesteia este de a cosmetiza spațiile dintre blocuri, a înfrumuseța orașul și ,logic, locurile de veci ar trebui să beneficieze de aceste lucruri.

Cimitirul este o carte de vizită a unei comunităţi, fie la sat, fie la oraş. Practic, să ne amintim, există în fiecare localitate anumite bunuri sacre: Biserica, cimitirul, capela, troiţele, monumentele consacrate eroilor ş.a.

Felul cum arată şi cum sunt întreţinute reprezintă adevărate „cărţi de vizită” în faţa celor care vin şi le privesc dinafară. Propriu-zis, reprezintă şi o notă a demnităţii sau onoarei cetăţenilor localităţii respective.

Ce se întâmplă atunci când adormiții sunt uitați de cei care sunt ancorați în tumultul vieții cotidiene, de cei care pribegesc în țări străine pentru „un trai mai bun” și nu mai revin sau revin după mult timp, de cei care îndepărtați în arborele genealogic uită recunoștința față de cei ce au fost și nu mai sunt?

Da, există și astfel de situații pe care le-am constatat „pe teren” – lăsarea locurilor de înmormântare în părăsire, în uitare, în lipsă de preocupare.

Articolul 18, alin. 1 din Legea 102/2014, prevede că „titularii dreptului de proprietate, de concesiune sau de folosire a locului de înhumare, au obligația de amenajare și întreținere a acestor locuri și a lucrărilor funerare aferente existente, asigurându-le un aspect cât mai îngrijit‟.

Totodată, alin. 2 al aceleiași legi prevede că „la expirarea termenului de folosință a dreptului de înhumare, concesionarul are drept de preemțiune, adică tot dumnealui poate să-l reconcesioneze, iar în caz de deces, are drept de preemțiune moștenitorul legal sau, după caz, testamentar‟. În situația în care „locul de înhumare și lucrările funerare rămân în părăsire sau sunt menținute în stare de neîngrijire pe o perioadă mai mare de doi ani‟, administratorul cimitirului poate retrage dreptul de folosință.