Popa Păhărel, “Ciapă” și Stavărul Herghilă– producători de cadavre și jmenuri din bani publici-BURSA Zvonurilor

În orașul Viilor, unde timpul se scurge greu prin paharele ciobite ale lui Bachus, Popa Păhărel, „manager la morgă”, s-a ajuns mare mahăr. Asta, firește, nu datorită vreunei competențe medicale sau administrativ-financiare, ci grație unei rețete simple: bani publici sifonați, malpraxis pe bandă rulantă și câțiva sclavi de serviciu care-i țin halatul și sticla.

Departe de a fi un profesionist, Popa Pahărel, este mai degrabă producător de cadavre și amator de spovedanii bahice. De-a lungul timpului, cei care i-au trecut pragul au plecat, unii pe targă, alții pe drumul fără întoarcere, direct la morgă, acolo unde e manager Doctorul Popa Păhărel. Culmea, în loc să fie tras la răspundere pentru malpraxis, omul nostru a fost promovat peste tot ce nu mai mișcă încă într-un spital al morților.

Și cum să nu fie Popa Păhărel șmecherul tuturor, când primarul cepar, un personaj la fel de toxic – îi este dator vândut? Neamul “cieparilor” tremură de fiecare dată când aude că Popa Păhărel a mai deschis o sticlă, căci știe că, după câteva guri zdravene, Păhărel devine „Papagalul de serviciu” și ar putea cânta în fața cui nu trebuie. Iar jmenurile din banii publici, ascunse sub covor de Ciapă și nemul lui, ar deveni subiect de dosar penal. 

Pentru a-l ține sub control pe Popa Păhărel, primarul “Ciepar” s-a gândit la o soluție ingenioasă: l-a cooptat în echipă pe un fost anticorupt local, un mare Stavăr Herghilă, un personaj care a înlocuit lupta cu corupția cu filajul gardurilor, pe care Popa Păhărel se mai ușurează după câteva pahare bune. 

Stavărul Herghilă e acum pensionar, dar nu s-a pensionat și de la micile afaceri necurate. Pe lângă faptul că e mereu pe urmele lui Popa Păhărel, ca nu cumva să-i scape vreo dezvăluire periculoasă, fostul anticorupt are și el partea lui de prăjitură – evident, din banii spitalului aflat în colaps. Stavărul Herghilă nu mai filează corupți, ci bețivi de ocazie, doar-doar să-l țină în frâu pe Popa Păhărel și să-i împiedice gura să vorbească. Când nu-i toarnă din sticlă i-o mai scutură lui Păhărel după ce udă “ciapa”. 

Problema e că, între timp, spitalul morților e aproape de închidere. Oamenii vin cu o speranță și pleacă de la morga manageriată de Popa Păhărel ori cu mâinile goale, ori direct cu certificatul de deces. Totul e praf, dar primarul Ciepar e mai preocupat să-și păstreze liniștea decât să salveze oamenii.

De ce nu ia “Ciapă” măsuri împotriva lui Popa Păhărel? Simplu. Pentru că Păhărel are dovezi. Dovezi despre cum banii publici au fost tocați pentru afacerile de familie ale nemului cepar, despre achiziții, despre digitalizare și despre cum firmele de casă au prosperat în timp ce oamenii mor din cauza lipsurilor și incompetenței.

Sora Cieparului tremură și ea, căci știe că dacă Popa Păhărel vorbește, procurorii vor avea treabă nu doar la spitalul morților, ci și la cepărie. Iar liniștea familiei “Ciapă” s-ar transforma într-un vacarm de sirene și citații.

Dar Popa Păhărel tace. Încă. Își udă gardurile și-și face damblaua în liniște, iar “Ciapă” și Stavărul Herghilă îl păzesc să nu cumva să înceapă să cânte la vreun chef. Pentru că, în orașul Viilor, adevărata putere e la Popa Păhărel. El poate decide când și cum cad capetele.

Un lucru e clar: mizeria e mult prea mare ca să mai fie ascunsă sub preș. Un spital al oamenilor a devenit un butoi de vin pentru câțiva șnapani locali, iar asta nu poate continua la nesfârșit. 

Sfârșitul primului episod. Va urma.