PS Ignatie, cetatean de onoare al Bilborului! “Nu sunt un mare domn!”

Inceput bland de toamna la Bilbor. Soarele mangaie frumoasa comuna montana, aducand o stralucire aparte pe chipurile localnicilor si ale tuturor celor veniti la sarbatoarea satului. O caldura placuta inavaluie locul si sentimentul e ca ea nu vine doar de la soare. Pentru ca asa si este; lumina si caldura vin din sufletele oamenilor – oameni frumosi si curati, adunati sa-si cinsteasca meleagurile si sa le aduca un omagiu tuturor celor care fac cinste acelor locuri.

Printre cei chemati sa-si primeasca dovada recunostintei semenilor este episcopul Huşilor, PS Ignatie, fiu al satului, cu care bilborenii se mandresc. A primit titlul de cetatean de onoare, in prezenta familiei, a oamenilor din sat, a autoritatilor judetene din Harghita.

Iubit si apreciat de oamnii din Bilbor, Ignatie si-a primit distinctia cu modestia caracteristica si le-a vorbit tuturor despre importanta iubirii de Dumnezeu. Fiii satului s-au adunat cu mic cu mare de prin toate colturilde judetului Harghita, de prin tara sau de peste hotare. Au venit acasa sa fie sarbatoriti si sa il vada pe cel care le face cinste peste tot pe unde merge. Este  cautat si urmat de mii de credinciosi dornici sa se impartaseaca din izvorul spiritualitatii sale, sensibil si modest, Preasfintitul Ignatie ramane neclintit in credinta ca Dumnezeu  este prezent in toate. O personalitate unica, un om care atrage ca un magnet oameni din toate categoriile sociale. Unii il admira, altii il invidiaza pentru forta exceptionala de a face lumea sa se adune in jurul sau. “Episcopul Husilor este omul nostru”, spun bilborenii. S-au adunat in mijlocul satului sa il astepte pe cel care avea sa primeasca titlul de cetatean de onoare al comunei. Si a venit la ora anuntata, fara sa intarzie un minut. I-a cuprins cu privirea pe toti, iar ochii i s-au umplut de bucurie, fiecare om ii starneste o amintire. Au mers cu totii in biserica pentru o slujba de multumire. Lacasul de cult din Bilbor seamana mai degraba cu o catedrala, semn ca oamenii de aici pun mare pret pe credinta. In numai cateva minute biserica este plina ochi, iar oamenii sunt nevoiti sa asculte slujba de afara.


La finalul ei aproape 300 de oameni il asteapta nerabdatori afara. “In satele noastre exista un contact mult mai direct cu fiecare din cei care traiesc in comunitate. Inevitabil stii doua sau trei crampeie din viata celui care s-a nascut aici in zona. Slava lui Dumnezeu, este o mare bucurie sa ma reintalnesc cu oameni minunati, frumosi la suflet, oameni cu mare lumina”, spune preasfintitul. Sunt mii de intrebari pe care cei prezenti ar vrea sa i le puna omului simplu care nu a uitat de unde a plecat si care are harul de a-i linisti cu cuvintele pe care le rosteste. Toti vor sa ii vorbeasca, toti vor sa il salute, toti vor sa stie daca ii este bine, iar el isi aminteste despre fiecare cate ceva. Sta de vorba cu toti, face poze, deapana amintiri. Ii linisteste atunci cand cu ingrijorarea este intrebat daca totul este bine la Husi si mai ales daca lui ii este bine. “Oamenii de acolo sunt minunati. Oameni credinciosi, blanzi, buni. Este o zona extraordinara”, asa prezinta Vasluiul in cateva cuvinte Preasfintitul Ignatie.





“Este frustrant sa vii si sa stii ca stai pret de cateva ceasuri, iar apoi pleci”
Vine tot mai rar la Bilbor chiar daca oamenii de aici il asteapta in fiecare zi, iar acasa abia daca apuca sa intre atunci cand ajunge in sat. Prins in discutiile cu oamenii locului isi saluta sora in fuga, se imbratiseaza si isi spun deja la revedere.


Intrebat cum este sa fii musafir pentru cateva minute la tine acasa, Preasfintitul ofteaza si ne spune ca “Este o intrebare extrem de reala si de grea, as putea sa ii spun o incizie pe viu. Este destul de greu. Atunci cand vii acasa ai nevoie de ragazul acela sa intri in contact cu respiratia locului, cu oamenii pe care ii stii. Este frustrant sa vii si sa stii ca stai pret de cateva ceasuri, iar apoi pleci. Din pacate aceasta este lumea in care traim, totul se face cu iuteala, nu reusim mereu sa avem si acele momente de ragaz. M-am bucurat astazi sa revin in biserica in care am fost botezat sau in cimitirul care adaposteste o biserica extraordinara, o bijuterie din lemn de secol XVIII”.




Ilie Trif, primarul din Bilbor:  “Preasfintitul Ignatie, este un model de viata”
Emotionat si onorat, totodata, primarul din Bilbor a spus ca nu va inceta niciodata sa-i respecte si sa-i aprecize pe cei ce au stiut sa duca mai departe cu cinste numele satului. “Bilborul e singura comuna din Harghita cu populatie integral romaneasca. Doua sate – Bilbor si Rachitis – si vreo 3.000 de suflete. De jur-imprejur, numai munti – Giurgeu, Calimani, Bistritei. Fiii acestia ai satului care au plecat dintr-un loc asemuit unui colt de rai, merita tot respectul nostru. Toti contribuie prin activitatea pe care o desfasoara la promovarea localitatii Bilbor. Ne exprimam pretuirea pentru Preasfintitul Ignatie, este un model de viata exemplar si ii multumim pentru tot ce a facut pentru noi. Titlul acordat de noi este un semn de pretuire, multumire si respect”, a declarat primarul din Bilbor.

“Va invidiez pe cei din Episcopia Husilor pentru ca il aveti acolo”
Daca a venit acasa, preasfintitul Ignatie nu putea rata intalnirea cu parintele Dumitru Apostol de la Biserica Bilbor. Este cel care a fost pentru copilul si adolescentul Ilie Trif un inger pazitor. Este omul care i-a indrumat pasii spre Seminarul Teologic atunci cand Ilie Trif i-a spus ca vrea sa ii invete pe oameni despre Dumnezeu. Cu drag de carte si cu iubire fata de Biserica, Ignatie a fost felicitat de preotul din sat. “Preasfintitul este un om dedicat misiunii pe care si-a asumat-o. Este un om smerit avand in vedere studiile si pozitia sa, el incearca sa ramana discret si stim cu totii ca Dumnezeu celui smerit ii da har. Este un prieten sincer si dezinteresat, atat pentru cei mai mari cat si pentru cei mai mici decat el. Nu mi-am imaginat atunci ca va ajunge atat de departe. Am simtit ca exista in el un potential, dar nu am zis ca va ajunge atat de sus. Eu am incercat sa il indrum, am fost omul potrivit intr-un moment potrivit al unui adolescent. Era un elev eminent, cuminte. Eu doar l-am incurajat sa se duca spre drumul acesta. Sa ii dea Dumnezeu putere, face cinste atat noua celor din Bilbor, cat si Bisericii. Preasfintitul este unul din cei care arata ca cei din conducerea Bisericii sunt si oameni plin de har care isi fac misiunea lor in adevar si dragoste. Ii doresc sa isi faca datoria de ierarh. Va invidiez pe cei din Episcopia Husilor pentru ca il aveti acolo, sunteti sub umbra sa”, spune parintele din Bilbor, Dumitru Apostol.

“S-a dus intr-o Episcopie greu incercata si dezbinata a lui Stefan cel Mare”
“Un doctor de suflete si o calauza pe drumul spre Dumnezeu. Acest om, acest sfant cu chip de om a facut cinste acestei comunitati si judetului Harghita prin caracterul lui si prin felul lui de a fi, prin cuvantul de invatatura pe care de fiecare data l-a dat in toata Europa. Eu sunt convins ca de foarte multa vreme el era si fara diploma cetatean de onoare al comunei Bilbor. Avem foarte mare nevoie de oameni ca Preasfintitul Ignatie pentru ca suntem dezbinati. Orice om al lui Dumnezeu stie cum sa adune oameni in jurul lui, stie cum sa ii faca mai buni, avem nevoie de un pastor care sa adune turma, un pastor care stie sa ne arate drumul corect.  S-a dus intr-o Episcopie greu incercata si dezbinata a lui Stefan cel Mare, dar intr-un timp scurt prin tenacitate si prin felul lui de a fi a reusit sa coaguleze comunitatea de acolo si Episcopia Husilor sa redevina ce a fost candva. Enoriasii moldoveni sunt mult mai credinciosi decat noi ceilalti de aceea cred ca acesta a fost un test, o provocare mare pentru Preasfintitul Ignatie, sa ii adune din nou pe toti sub lumina Domnului”, a declarat prefectul de Harghita, Adrian-Jean Andrei.


In vizita la scoala din sat
Profitant de faptul ca este din nou acasa, Preasfintitul Ignatie vrea sa retraiasca tot mai multe amintiri. Este obligatoriu sa mearga la scoala din sat, acolo unde a prins dragoste de carte, acolo unde a invatat foarte multe si unde are multe amintiri. Viziteaza toate salile de clasa si se uita cu nostalgie la tablourile de pe pereti. “Oricare dintre oamenii pe care ii cunoasteti la Bilbor este unic si poate fi un subiect de reportaj. La fel este si Presfintitul Ignatie. Toti oamenii de aici cunosc toti muntii, toate animalele si toate plantele, tot ce misca intre Calimani si Muntii Bistritei. La Bilbor vii sa scormonesti codrii adanci de pe valea Bistricioarei,  sa bei apa din izvoarele sulfuroase de sub stanci. In peisajul acesta de vis, din lumea aceasta a codrilor, acum cateva sute de ani, s-a nascut Bilborul, un tinut al povestilor. Este o mare bucurie, o mandrie, o satisfactie sa iti vezi elevul peste ani, sa constientizezi ca este un om  mare. Merita pe deplin acest titlu de cetatean de onoare”, spune profesorul Vasile Stan, fostul director al scolii din Bilbor.



Preasfintitul Ignatie: “Nu sunt un mare domn, stiu sa mulg vaci, stiu sa trag la coasa”
“Ma onoreaza acest titlu si imi vin in minte cuvintele Mitropolitului Bartolomeu: “Cand esti pe culme sa ai grija sa nu ametesti, cand esti in genune, adica undeva intr-un hau, sa ai grija sa nu deznadajduiesti”. Va multumesc pentru tot, ii datorez foarte multe satului din care provin. Este o binecuvantare si trebuie sa multumim lui Dumnezeu pentru ca ne-a adus pe aceasta lume, in aceste meleaguri minunate. Voi ramane in continuare unul din micii ambasadori ai acestei comune extraordinare. Sa stiti ca in general pe unde merg, lumea care nu ma cunoaste ma vede un mare domn. Pentru mine este un deliciu ca am ocazia sa le spun ca nu sunt un mare domn, stiu sa mulg vaci, stiu sa trag la coasa, stiu sa bat si coasa. Toatea astea le-am invatat din locurile acestea minunate, aici am invatat spontaneitatea, simplitatea. Distinctia oferita astazi pentru mine are o semnificatie extraordinara. Pentru mine inseamna o replonjare mult mai profunda in ceea ce noi numim generic radacini. Este absolut esential sa avem grija de radacini. Acest titlu de cetatean de onoare al comunei careia eu ii datorez foarte multe, inseamna o relegare, o atingere palpabila a radacinilor. Mi-as dori foarte mult ca aceasta comunitate chiar daca este prinsa in ceea ce numim noi astazi tehnica si modernitate, sa ramana fidela traditiilor cu care eu am crescut, traditii pe care m-as bucura sa le resimt ori de cate ori vin aici”.
Sorin SAIZU