Corneliu Onilă, după gratii – O justiție târzie și o răzbunare divină. Sfânta Mare Muceniță Chiriachi, folosită de desfrânat, își cere cinstea înapoi

Pentru prima dată în istoria recentă a Bisericii Ortodoxe Române, o față bisericească de rang înalt ajunge după gratii. Corneliu Bârlădeanu, cunoscut sub numele de Corneliu Onilă, fostul episcop al Hușilor, a fost condamnat definitiv la 8 ani de închisoare pentru viol în formă continuată și agresiune sexuală. Victimele? Elevi minori ai Seminarului Teologic din Huși. Faptele s-au petrecut între anii 2016–2017, în perioada în care Onilă păstorea o eparhie în care abuzul se ascundea sub odorul sutanei și tăcerea complice.

Înalta Curte de Casație și Justiție a pus punct acestui coșmar: sentință definitivă, fără recurs, fără îndurare. Onilă, omul care ar fi trebuit să-i ocrotească pe cei slabi, a devenit călăul sufletelor lor. Și nu a fost singur. Alături de el, a fost condamnat și Sebastian Jitaru, fost arhimandrit al catedralei episcopale din Huși – un alt preot căzut în mocirla desfrâului. Pentru zecile de violuri asupra a trei victime, Jitaru va sta 14 ani în închisoare. Împreună, cei doi au comis peste 100 de acte de viol și abuz sexual. Au fost depuse la dosar filmări explicite, în care apar alături de foști elevi în ipostaze rușinoase. Imagini negare de ei, dar recunoscute de alți seminariști. Din ele răzbate nu doar perversiunea, ci și disprețul total pentru tot ce înseamnă sacru, curat și creștin.

O răzbunare divină: Sfânta Mare Muceniță Chiriachi nu iartă batjocura

Nu doar legea omenească i-a ajuns din urmă pe acești doi desfrânați. Și dreptatea divină a început să se facă simțită. Iar dacă ne uităm cu ochii credinței, putem spune fără teamă că pedeapsa primită de Corneliu Onilă este o răzbunare tăcută, dar hotărâtă, a Sfintei Mare Mucenițe Chiriachi, ocrotitoarea Eparhiei Hușilor. Pentru că Onilă nu doar că a păcătuit cu trupul și a pângărit sfințenia altarului, dar s-a folosit până la ultima picătură și de imaginea sfintei. În timpul păstoririi lui, racla cu moaștele Sfintei Chiriachi a fost purtată prin zeci de localități într-un pelerinaj comercializat, nu spiritual. Pe spinarea sfintei se făceau bani mulți, dar nu ajungeau nici în conturile episcopiei, nici la săraci. Se opreau, discret, în buzunarele celui care o folosea ca pe o unealtă de PR religios și adunat fonduri. Iar când venea vorba de a-i oferi Sfintei o raclă nouă, cum se cuvenea unei mucenițe a credinței, Onilă nu a fost în stare nici măcar de atât. Îi folosea numele, dar nu-i cinstea jertfa. O ducea din loc în loc, dar o ținea într-o raclă veche, pe care o trata ca pe o valiză de campanie.

După prăbușirea morală a lui Onilă, Dumnezeu a adus la Huși un alt om: Preasfințitul Părinte Ignatie. Un episcop tânăr, curat, demn și plin de dragoste pentru oameni. El nu a venit să se îmbogățească, ci să vindece. A mers în cele mai îndepărtate sate, a oferit hrană și lumină celor uitați de lume. A arătat că milostenia nu este doar o predică, ci o faptă zilnică. Iar printre multele sale inițiative, una a avut o semnificație profund simbolică: a demarat o strângere de fonduri pentru o raclă nouă a Sfintei Mare Mucenițe Chiriachi – nu din interes, ci din respect. Ignatie nu s-a folosit de Sfânta, ci i-a oferit ceea ce Onilă i-a refuzat zeci de ani: un gest de cinste și recunoștință. Racla cea nouă nu e pentru el, nu e pentru prestigiu. Dar cum adesea se întâmplă în lumea noastră, binele deranjează. Mai ales pe cei care au profitat ani la rând de pe urma tăcerii. Mințile bolnave ale susținătorilor lui Onilă s-au înfierbântat când au văzut că Sfânta Muceniță Chiriachi este, în sfârșit, respectată. Au început să arunce cu noroi, să scornească minciuni, să împroaște cu venin, în speranța că vor compromite munca și jertfa unui om nevinovat. Când preoții se plictisesc și nu au activitate în parohii, au timp de povești, spunea cineva cu amărăciune. Și din păcate, e adevărat. Cu siguranță că le va arăta Sfânta Mare Muceniță Chiriachi adevărul.