Scrisoarea I a fiului Colak către mama sa, Colaka!

Am ajuns cu bine la Cameră. Am nimerit. Chiar dacă eram turmentat. Acum și atunci. Cu vreo câțiva ani în urmă. Când m-a fugărit potera prin București. De mi-au făcut dosar penal ,nenorociții.

Emoții mari în prima zi. Toți la patru ace. Mie nu-mi intră nici unul. În fund. Am sărit peste o procedură a chirurgului de la Huși. Meritul este al tău,iubită mamă.

Noroc de sticla ta ascunsă în portieră. Am luat două guri și o gumă ca să nu put. Am prins curaj. Am vrut să-l înfrupt și pe colegul Bîtca. N-a vrut. M-a invitat în cameră. După. Are ceva de la prietenul cu boul roș. E pentru un amendament la buget. Cam puțin, da’ bun, zice.

E scumpă băutura în București. Mancarea e ieftină, rău. Dacă apuc să iau un căpăcel, nu mai am treabă. Mă descurc. Salaru-i bun. Diurna bună. Și dacă nu ajunge, împrumut. Fraieri sunt peste tot. Nu numai la noi. Tu acum ești în spital. Nu mă poți ajuta. 

Eu nu stau degeaba. O să dechid toate ușile. La crâșme. Asta s-o știm noi doi. Vezi cu primarii noștri, o scalzi matale. Ca de obicei. Să creadă că deschid doar uși împărătești Fraierii. Sa dea cotizațiile la zi. Și ceva peste. Că viața e grele. Renumerația mică, după buget.

Pe-acasă ce mai este???

Chiar dacă am plecat ieri. Am memorie , dar cam uit. Nu e antrenată. Că știi, doar, pe la școală uitam să mai trec. Mergi pe la Casa aia de Cultură. Unde am terminat ultima dată. Fă să dispară lucrarea aia. Știi că e plagiat. Nu vezi ca i-a luat pe toți doctorii ăștia. Eu mai lipseam.

Sa nu pierdem controlul pe acasă. Suntem majoritari cu salvatorii neamului. Să nu miște nimic fără mine. Ai grijă la Dragomirescu. O cam face pe turta lui. A luat 10.000. Joacă bătuta de la Dragomirești. Când cu noi, când cu ăia. Da’ gura noastră nu halește nimic???

De cei de sus, mă ocup direct, când vin acasă. Am semnale bune. Amândoi mă iubește. Unul din ei vrea liniște. Nu vrea mult. Îi dăm, că avem majoritate. Noi închiriem câte ceva, luăm tot și lui îi dăm liniște. Cu Nemuritorul e mai greu. O să-i dăm cezarului, ce-i al cezarului. Și gata.

Voi regreta toată viața că am pierdut educația locală. Ai dat matale cu pumnul în masă, dar nimic. Asta e.  Nu ai carte, nu ai parte.

Diseară merg ‘La calu’ Bălan’. Iar dacă mai apuc, la colegul Bîtca în cameră, la botul calului!

Ti pup!!!