Preotul Daniel Petcu, girantul dezastrului medical de la Spitalul Huși: Cum a ajuns un om al Bisericii să protejeze incompetența?

La Spitalul Municipal “Dimitrie Castroian” din Huși, actul medical este în colaps, iar în spatele acestei prăbușiri se află o rețea de incompetență și indolență. Printre personajele cheie ale acestui dezastru administrativ se numără și preotul Daniel Petcu, consilier în cadrul Biroului de Management al Calității, un om care ar fi trebuit să asigure standardele medicale și siguranța pacienților. În loc să vegheze asupra calității actului medical, Petcu a devenit unul dintre arhitecții degradării continue a spitalului, girând abuzurile managerului Bogdan Popa și contribuind la haosul generalizat. Când spitalul a ajuns în pragul colapsului, iar medicii și pacienții s-au revoltat din cauza lipsei acute de personal, de medicamente și de condiții decente de muncă, toți ochii ar fi trebuit să fie ațintiți asupra celor responsabili. În loc să își facă datoria, Daniel Petcu a tăcut complice, oferindu-i lui Bogdan Popa acoperirea necesară pentru a continua un management catastrofal.

În calitatea sa de consilier în managementul calității, Petcu ar fi trebuit să monitorizeze și să îmbunătățească serviciile medicale, să identifice și să corecteze deficiențele și să apere interesele pacienților. În schimb, preotul a ales să devină protectorul incompetenței, închizând ochii la gravele probleme din spital și girând, prin lipsa de acțiune, deciziile dezastruoase ale managerului. În mandatul lui Popa, pe care Petcu l-a girat fără rezerve, spitalul Huși a fost transformat într-o unitate aflată pe moarte:

• Reducerea personalului medical până la punctul în care un singur cadru trebuie să îngrijească zeci de pacienți.

• Eliminarea sporurilor pentru gărzi, descurajând astfel medicii să rămână în sistem.

• Închiderea liniei de gardă pe ATI, deși aceasta este vitală pentru pacienții în stare critică.

• Lipsa acută de medicamente și echipamente, care pune în pericol direct viața pacienților.

Cum poate un preot, un om al Bisericii, să tolereze o astfel de stare de fapt? Cum poate cineva care ar trebui să reprezinte valori morale să susțină un regim managerial care distruge sănătatea publică? În loc să se preocupe de problemele reale ale spitalului, Daniel Petcu a fost folosit ca un pion într-o luptă absurdă împotriva medicilor care chiar își fac treaba. Cel mai elocvent exemplu este atacul murdar împotriva doctorului Nelu Tătaru, un profesionist care a tratat mii de pacienți și a adus în bugetul spitalului 633.000 de lei. Într-un gest care frizează absurdul, Popa, cu complicitatea lui Petcu, a încercat să îl discrediteze pe Tătaru printr-un audit menit să descopere nereguli. Rezultatul? S-a demonstrat exact opusul: Tătaru a fost singurul care a reușit să susțină financiar spitalul, în timp ce managerul și consilierul care face auditări îl sabotau.

Ce fel de management al calității este acesta?

Implicarea lui Daniel Petcu în acest scandal ridică serioase semne de întrebare nu doar asupra capacității sale profesionale, ci și asupra moralității sale. Un preot ar trebui să fie un garant al eticii și al compasiunii, dar în cazul de față, Petcu a devenit un “înger al diavolului”, uneltind împotriva pacienților și medicilor pentru a proteja interesele unui manager incompetent.

Nu doar că a refuzat să intervină pentru salvarea spitalului, dar a fost parte activă în jocurile care au dus la decăderea unității medicale. Sub mandatul său, pacienții au fost nevoiți să meargă la spitale din Vaslui sau Iași, pentru că la Huși nu mai există resurse pentru a fi tratați. Petcu nu este doar un consilier în biroul de management al calității, ci și un om al bisericii, iar datoria sa ar fi fost să acționeze în interesul pacienților. Însă el a ales să tacă și să permită ca Spitalul Huși să se transforme într-un loc al suferinței și umilinței. În timp ce preotul Daniel Petcu și managerul Bogdan Popa își continuă liniștiți activitatea, pacienții din Huși suferă. Spitalul nu mai este un loc de alinare și tratament, a devenit un spațiu al neputinței și al disperării.