In timp ce autoritatile cheltuie sume uriase, elevii, obligati sa cumpere sapun, servetele sau saci de gunoi in scoli

Nici nu a început bine școala și obiceiul adunării fondului clasei de la elevi este tot mai prezent. În condițiile în care Primăria Vaslui a anunțat că a alocat sume uriașe unităților de învățământ pentru a asigura condițiile igienico-sanitare impuse de pandemie, în municipiul Vaslui unii dintre profesorii diriginți sau învățători au început să se plângă părinților și elevilor de lipsuri.

Astfel, în unele unități de învățământ copiilor li s-a solicitat să adune bani, obișnuitul fond al clasei, pentru a se cumpăra cele necesare: săpun, dezinfectant special pentru clasă, șervețele, saci de gunoi etc.  

Reluarea obiceiurilor împământenite în școala românească a stârnit, evident, nemulțumiri printre părinți. Nu pentru că  oficialii din învățământ anunță an de an că fondul clasei este interzis, ci pentru că, în plină pandemie COVID, statul român cheltuie sume uriașe tocmai pentru asigurarea condițiilor igienico-sanitare în școli și cu toate acestea, iată, școlile apelează tot la buzunarul părinților.

”Nu este vorba de suma cerută, poate fi mai mare sau mai mică, este irelevant. Ci de obiceiul la care nu dorim să renunțăm. Da, părintele trebuie să fie un partener al școlii, dar nu să-l condiționezi, nu să impui: strângeți bani! Este descalificant și umilitor pentru tine, școală, mă gândesc, să ceri bani elevilor pentru săpun, pentru saci de gunoi, pentru burete de tablă sau pentru markere de scris pentru profesori. Sunt cadre didactice care, în anii trecuți, făceau adevărate crize de isterie dacă elevii nu le asigurau markerele de scris la tablă. Nu mă așteptam ca lucrurile să se schimbe mult, dar totuși, în toiul pandemiei, tu școală să ceri elevilor să cumpere banalul săpun mi se pare bătaie de joc”, a mărturisit tatăl unui elev.

Cerințele școlilor diferă în funcție de rang și de părinți. Celebrele grupuri de părinți pe diferite aplicații (Whatsapp, Messenger) și-au reluat și ele activitatea. De multe ori, inițiativa adunării sumelor de bani, afirmă unii dintre părinți, de acolo pornește.

”De regulă, sunt două trei mămici care vin cu ideea, propun suma. Alteori, chiar cadrele didactice cer ce să se cumpere la clasă. Nu aș avea nicio problemă dacă nu s-ar impune tuturor elevilor. Sunt familii pentru care, 20-30 -100 de lei nu reprezintă nimic, însă sunt familii care poate nu își permit acești bani. De ce să îi punem în situații stânjenitoare? Și cel mai mult mă revoltă când văd pe grupurile publice de pe rețelele de socializare, cadre didactice care tot pe părinți în acuză: ”Bine că au bani de unghiuțe și de gene” sau mai știu eu ce afirmații disprețuitoare. Astfel de dascăli, fără empatie, nu au ce căuta în învățământ. Cei pentru care elevii sunt ”plozii”, ”progeniturile” sau ”odraslele” cuiva nu pot fi numiți dascăli. Sunt persoane care au un loc de muncă în învățământ și cam atât. Cadrelele didactice și părinții trebuie să fie o echipă care să se bazeze pe respect reciproc. Evident, sunt mulți, poate prea mulți, părininți dezinteresați de educație. Dar ce vină au copii acestor indivizi? Să-i condamnăm din start, să nu le dăm nicio șansă? Oare nu este rolul școlii să asigure o șansă la educație tuturor, indiferent de mediul în care provin”, a completat, mâhnit, părintele.