„Caterisit cu jumătate de normă” – Patriarhul Daniel îl protejează în continuare pe pedofilul Onilă, deși BOR spune că l-a exclus

Fostul episcop de Huși, Corneliu Onilă, condamnat definitiv la 8 ani de închisoare pentru viol și agresiuni sexuale asupra unor elevi seminariști, trăiește o „pocăință” liniștită, sub protecția Patriarhiei Române. Deși Biroul de Presă al Patriarhiei susține că Onilă este „caterisit din 2017”, realitatea din ultimii opt ani contrazice această versiune oficială: fostul ierarh a fost plătit, cazat și tratat regește de Biserica Ortodoxă Română.

Până să ajungă la Penitenciarul din Bacău – unde, surpriză, a fost cazat în secția medicală, în regim privilegiat, departe de ceilalți deținuți – Onilă a fost găzduit la Mănăstirea Văratec. Acolo, în tot acest răstimp, a fost văzut slujiind, spovedind și beneficiind de cazare și masă gratuite, în timp ce Patriarhia îi întreținea tăcerea cu salariu de fost episcop și pază spirituală.

Dublul discurs al BOR: „caterisit”, dar servit cu protocol

Patriarhia spune că Onilă și-a „cerut retragerea din slujire” în 2017, iar aceasta „echivalează cu caterisirea”. Și totuși, în tot acest timp, Biserica i-a oferit adăpost, privilegii și chiar vizibilitate liturgică. Dacă într-adevăr era caterisit, de ce a fost plătit din banii BOR? De ce a avut voie să slujească, să poarte straie monahale și să trăiască într-un palat monahal?

Aceasta nu este caterisire. Este o delegare a rușinii la nivelul parohial, în timp ce centrul se spală pe mâini.

Picturi cu sfinți și un violator printre ei

Și scandalul continuă pe pereții bisericilor din eparhia Hușilor, unde chipul lui Corneliu Onilă tronează neatins, pictat între sfinți. Deși în spațiul public se cere ferm ștergerea acestora, Patriarhia pasează responsabilitatea către Comisia de Pictură Bisericească și către Chiriarhii locali.

Dar niciun preot nu vrea să intervină în lipsa unei directive clare de la Patriarhie. Frica, obediența și complicitatea tacită țin în viață o imagine care ar trebui ștearsă urgent – nu doar de pe pereți, ci și din memoria liturgică a Bisericii.

Victimele nu contează. Biserica plătește, dar tot ea tace

În loc să-și asume public rușinea, BOR lasă acum Episcopia Hușilor să plătească daunele victimelor – bani care ar trebui să meargă spre săraci, nu spre reparații morale pentru un abuzator protejat. Onilă a distrus vieți, iar Biserica „taie din filantropie” pentru a acoperi rușinea tăcerii sale.

În iulie, Sfântul Sinod va fi informat „oficial” că Onilă a fost condamnat. Dar ce rost mai are să fii informat de ceva ce știi de opt ani și ai ascuns cu grijă?

Patriarhul Daniel continuă să-l protejeze. Onilă nu e caterisit – e conservat. Iar până când BOR nu va rupe definitiv această tăcere rușinoasă, nicio icoană nu va mai fi întreagă, niciun altar nu va mai fi curat.