Prepelița zboară, zboară…!!! BURSA Zvonurilor

Fiecare județ are Prepelița lui, așa cum și pădurea are uscăturile ei.

Și-a făcut cuib într-un deconcentrat, la vreo cincizeci de kilometri de Huși. Nu oricum. A plătit cota la Colaka și pe la Deșiratul erou al revoluției hușene, executorul consacrat al propriilor sale ruine sau ale generației sale. Prepelița, nu este singura care și-a plătit cuibul gata făcut.

Din cuibul său plătit instant și apoi lunar, la magazinul de covrigi al reginei Colaka, în acele vremuri, prepelița noastră , profesoară la bază, s-a pus pe diriguit ajutoarele sociale ale județului în folosul tuturor, chiar și al partidului de “guvernământ” al județului, de unde s-a asigurat că nimeni nu-l va da jos din cuib din patru în patru ani de mandate. Între timp și-a instalat un dulap în cuibul său lunar plătit , unde are toate steagurile posibile, chiar al Dreptei Forțate, dacă Doamne ferește mai ajung și ăștia la putere, după ce toate  gurile de canal vor fi puse la locul lor și românii Vasluiului vor avea apometre, inclusiv la butoaiele cu molan, din beciuri.

Din dulapul său ferecat cu lacăte achiziționate de pe Podul Suspinelor, Prepelița noastră scoate o dată la patru ani, steagul puterii, asigurându-și cuibul, deși habar n-are când s-a născut Ștefan Cel mare, deși este specialist în istorie. O fi fost suplinitor? Nu știm de unde s-a născut profesionalismul  ăsta exacerbat din el, deoarece pregătirea lui se lovește ca nuca, de peretele ajpisului românesc.

Este în cârdășie profesională cu Calanceagiul , fost paznic al șomerilor județului, iar mai nou se pupă și cu Roșcata, prostituata politicii bârlădene, care cu unghia sa de la degetul mic, scurmă prin materia maronie  de la coțurile gurii sale. Asta după ce suspină din greu după tăticul ei Garincha. 

Prepelița ajpisului românesc de după USL încoace, îngroașă rândurile țepuiților  de către Regina țepelor vasluiene, mama Colaka, cea care a dat viață și a construit mandatul fiului ei Colak, care a dat bir cu fugiții în zările nordice ale județului, la Neamț, în speranța că i se va șterge urmele țepelor și ale băutelor sale.

Mama Colaka, a făcut un  împrumut la o bancă, girată de Prepelița noastră cuibărită, care i-a plătit și ratele lunare, inclusiv, în contul postului sau de diriguitor a asistaților sociali de pe meleagurile noastre. Legenda spune că l-a bântuit orgoliul după căderea spectaculoasă a Reginei Țepelor Vasluiene, refunzând să mai plătească ratele. Nici de “jos”, mama Colaka nu se dezice de apucăturile sale și îi amintește că va plăti inclusiv penalitățile.

Ca la final, Prepelița noastră, precum pasărea spin se va înfinge în primul carcadâr ivit în cale, de supărare că salariul său de mare director se duce pe apa sâmbetei. Există o legendă despre o pasăre …în momentul în care își părăsește cuibul, caută un copac cu spini și nu-și găsește odihnă până nu-l află….. Pentru că ceea ce este mai bun în viața noastră se obține cu prețul unei dureri existențiale ori cel puțin așa spune legenda…